Dependenţa este o boală cerebrală, nu doar o problemă de comportament

Dependenţa este o boală cerebrală, nu doar o problemă de comportament
Dependenţa este o boală cerebrală cronică, nu doar o problemă comportamentală anunţată printr-o serie de simptome precum nevoia acută de anumite substanţe şi schimbări ale stării de dispoziţie, potrivit unei echipe de cercetători americani.
 
"Dependenţa înseamnă mult mai mult decât acele situaţii care-i fac pe oameni să se comporte urât", a declarat medicul Michael M. Miller, unul dintre cei 80 de autori implicaţi în acest studiu.
Dependenţa este descrisă în general prin simptomele ei comportamentale: ameţeli, pofta pentru o anumită substanţă, dar şi acele lucruri pe care oamenii acceptă să le facă pentru a obţine o anumită stare, evitând o alta.
Progresele înregistrate în ultimele două decenii în domeniul ştiinţelor neuronale le-au permis medicilor să descopere felul în care dependenţa pune stăpânire pe anumite părţi ale creierului. Ei au aflat, totodată, ce anume declanşează acele comportamente şi de ce dependenţa este atât de greu de învins.
Scopul declarat al organizaţiei ASAM este de a comunica descoperirile sale medicilor şi publicului larg.
"Problema comportamentală este un rezultat al disfuncţiilor creierului", afirmă medicul Nora Volkow, directorul National Institute on Drug Abuse (NIDA).
NIDA estimează că aproximativ 23 de milioane de americani au nevoie de tratament contra abuzului de substanţe, însă doar 2 milioane dintre ei primesc acest tratament.
În plus, există o anumită stare de frustrare cauzată de revenirea dependenţei, iar medicii şi familiile persoanelor dependente trebuie să ştie că acest lucru reprezintă un aspect comun pentru o boală cronică, a adăugat Nora Volkow.
"Membrii familiei tale îţi spun: «Ok, ai urmat programul de dezintoxicare, de ce mai iei droguri acum?». Patologia persistă în creier timp de mulţi ani după ce ai renunţat la droguri", a adăugat Volkow.
În plus, chiar dacă o persoană nu este vulnerabilă din punct de vedere biologic în faţa dependenţei, consumul de droguri şi de alcool poate să modifice sistemul de recompensare al creierului.
Aceasta este explicaţia pentru care o anumită substanţă, denumită dopamină, are capacitatea de a-i condiţiona pe oameni să adopte anumite obiceiuri şi rutine care sunt asociate cu senzaţii pe care ei le găsesc plăcute, fie că este vorba de un pachet de ţigări, de câteva pahare de alcool sau chiar de mâncatul în exces.
Atunci când o persoană este cu adevărat dependentă, acest sistem de recompensare deformat îi face pe oameni să fie incapabili să renunţe la acele substanţe, chiar şi atunci când creierul lor devine atât de obişnuit cu ameţeala şi cu senzaţiile cauzate de substanţele în cauză, încât nu le mai consideră plăcute.
Medicii americani speră că o mai bună înţelegere a unora dintre reacţiile cerebrale aflate la baza acestei probleme va reduce ruşinea pe care o suportă în societate persoanele dependente şi ar putea contribui la reducerea stigmatului lor social, afirmă Michael M. Miller.

 

 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.