Ce fel de șef de stat ne dorim de fapt?

Din capul locului trebuie să spun că eu nu sunt monarhist. Sunt un adept convins al instituțiilor alese, oricât de prost ar arăta la un moment dat rezultatul acestei alegeri. Ca atare următoarele mele comentarii trebuie privite din această perspectivă. În primul rând cred că ideea unui discurs al Majestății Sale Regele Mihai în Parlament a fost una foarte bună. Într-un fel, societatea românească a închis un cerc de contestare și dezbatere, a fost o reconciliere a statului român cu propria sa istorie. Momentul în sine a fost de natură să miște suflete, acolo unde ele mai există. Sigur, dacă ne uităm pe o presă tabloidizată n-au lipsit elementele de scandal: de pildă că Valeriu Zgonea i-a luat decorația din mână Regelui pentru că a vrut să se fotografieze cu ea. Sau că Ion Iliescu a venit cu mâna întinsă și n-a primit un răspuns. Sau că Mircea Geoană n-a respectat protocolul regal, primindu-l pe Rege la ușa Senatului, iar nu la ieșirea din mașină, etc. Acestea sunt elemente de cancan și nu cred că vor conta în ceea ce istoria își va aminti despre 25 octombrie 2011.
Criticii mai de fond spun că ar fi „scandalos” faptul că cei mai mari susținători ai acestui eveniment regal sunt aceia care la începutul anilor 90 i-au interzis, într-o formă sau alta, Regelui participarea la viața publică. Că nu este de imaginat ca celebrarea Majestății Sale să fie făcută de oameni precum Ion Iliescu, Petre Roman și în subsidiar de Victor Ponta, Crin Antonescu etc. Însă avem a medita de ce s-a întâmplatacest lucru. Poate că oameni care aveau convingeri profund antimonarhice au ajuns la un anumit grad de înţelegere şi acceptare a rolului Casei Regale în istoria României. În vreme ce alţii şi-au asumat misiunea de continuatori ai propagandei ceauşiste şi tezelor ei. L-am numit aici pe Traian Băsescu, care ar fi putut avea inspiraţia de a transmite un mesaj public de felicitare la aniversarea celor 90 de ani a regelui Mihai. Nu în numele său, ci al statului român.
Prezența Regelui Mihai în Parlament a fost un moment de normalitate și de conciliere, pentru toți cei capabili să-i înțeleagă semnificația simbolică. Societatea românească avea nevoie de un asemenea eveniment, care să marcheze o schimbarefață de permanenta abordareaconflictuală pe care Traian Băsescu a impus-o. Iar adversarii venirii Regelui în forul suprem al democrației s-au pus singuri într-o postură ridicolă, chiar mai bine decât ar fi reușit s-o facă oponenții lor politici.
Într-un fel aniversarea regelui Mihai şi ceremoniile care au însoţit-o au redeschis o dezbatere: ce fel de şef de stat ne dorim noi de fapt? E limpede că o parte a societăţii româneşti îşi doreşte încă un „tătuc.” Modelul lui Ceaușescu, reinventat cumva de Băsescu. O altă parte, își dorește o democrație pluralistă, cu instituții puternice, nu neapărat cu președinți atotștiutori și „jucători”. Rămâne să vedem care va fi opțiunea majoritară…