Campionatul mondial de mâncat urzici crude

 Pentru români, mâncatul de urzici nu este o noutate, dacă vorbim despre ciorba de urzici, urzicile scăzute, piureul de urzici sau budinca de urzici. Dacă, însă, datele problemei se schimbă şi discutăm despre urzicile crude, încep să ne treacă fiorii. Nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu pasionaţii unuia dintre cele mai noi sporturi practicate în olume, mâncatul de urzici crude, care se încriu la Campionatul mondial de mâncat urzici, desfăşurat în fiecare an în Marea Britanie. Anul acesta, evenimentul are loc pe 15 iunie.
Competiţia a început în 1980 şi a devenit, cu timpul, un eveniment atractiv pentru turişti şi localnici deopotrivă. Se spune că totul a pornit de la orgoliile a doi fermieri, care se lăudau cu producţia lor de urzici. Atunci, unul dintre ei l-a provicat pe celălat la "duel". Au chemat hangiţa şi au rugat-o să evalueze urzicile celor doi. Atunci, hangiţa le-a sugerat să nu se mulţumească numai cu măsuratul urzicilor, ci să le şi mănânce. De aici, ideea de a mânca urzici crude, cât mai multe într-un intervald e timp, s-a extins la scară mondială.
Organizatorii evenimentului susţin că practicarea acestui sport extrem nu este periculoasă, ba chiar o recomandă, având în vedere calităţile curative ale urzicilor.
Concurenţilor li se aşează în faţă o porţie copioasă de urzici, din care aceştia trebuie să consume cât mai multe, într-o oră. Din momentul pornirii cronometrului, mâncătorii de urzici crude încep să-şi îndese în gură delicioasele verdeţuri şi, culmea, se pare că le şi savurează. Totul se întâmplă la barul The Bottle Inn din Marshwood, în compania muzicii, a dansurilor tradiţionale Morris şi, evident, a băuturii. De menţionat că evenimentul este organizat vara, când urzicile au crescut deja mari, înţepăturile lor fiind mult mai dureroase decât primăvara, când sunt fragede. Dacă unui concurent masa nu i-a picat bine, dând semne că se simte rău, este imediat scos din concurs şi dat pe mâna medicilor.
Simon Sleigh (din Forkchurch, Doreset) este, de câţiva ani, câştigătorul tradiţional al concursului, fiind supranumit ‘omul cu gura de fier’. Acesta a mărturisit ziariştilor că şmecheria pe care o aplică este înfăşurarea frunzelor în aşa fel încât partea care pişcă să fie plasată în interiorul ruloului, astfel că impactul cu limba să nu fie dureros. El a adăugat că odată a uitat să ruleze urzica, iar în clipa următoare introducerii ei în gură, buzele lui au devenit de mărimea unei mingi de golf. De asemenea, campionul sfătuieşte începătorii să ia câteva beri la bord înainte de concurs.
Evenimentul este sponsorizat de firma de îngheţată Ben & Jerry’s, care mai finanţează câteva concursuri trăznite. Premiul pe care câştigătorul îl încasează este de 100 de lire sterline, la care se adaugă consumaţia nelimitată şi gratuită timp de un an la barul The Bottle Inn din Marshwood.
Urzicile sunt răspândite pe tot în lume, cu excepţia regiunii arctice şi a centrului şi sudului Africii. Pot fi întâlnite pe lângă garduri, pe lângă case, pe malul apelor şi în general sunt răspândite de la câmpie până la zona alpină. Ele se culeg numai din zone nepoluate, din zone în care pământul nu conţine substanţe dăunătoare. Astfel, urzicile culese de la marginea drumului sau de lângă case pot conţine plumb, care este toxic pentru organism.
Urzicile conţin un număr mare de aminoacizi, vitamine (A, B2, C, K), clorofilă, săruri minerale (calciu, magneziu, fier, siliciu, etc.), substanţe proteice, acid pantoteic, acid folic, amine, cetone, etc. Datorită conţinutului bogat, ele sunt folosite ca aliment, precum şi ca plante medicinale în cure pentru regenerarea organismului şi pentru detoxifierea lui.