Bătuți de soartă, chinuiți de boli și fără familii, cei care ajung în centrele de îngrijire a persoanelor defavorizate găsesc puterea de a merge mai departe și se bucură de fiecare lucru mărunt din viața lor. Majoritatea celor care ajung în aceste centre au o poveste de viață impresionantă, pe care nu de puține ori le-o spun celor care îi vizitează.
Centrul de recuperare și reabilitare a persoanelor cu dizabilități din Sighetu Marmației adăpostește 132 de persoane cu vârsta cuprinsă între 20 și 88 de ani. Cel mai în vârstă beneficiar din Sighet este o femeie care de mai bine de două decenii locuiește în acest centru.
“Din ceea ce spune dânsa, ea și soțul ei și-au vândut locuința pe care o aveau pe lângă Baia Mare, au rămas la o înțelegere cu copiii să investească într-o locuință pe care au făcut-o ei, dar în urma unor neînțelegeri nu au mai avut unde să locuiască”, a spus Gheorghe Tomoiagă, directorul centrului de recuperare din Sighet.
În anii pe care îi petrec în aceste centre nu confortul este cel care le lipsește, ci afecțiunea din partea celor dragi.
„Dacă privim din punct de vedere al condițiilor, viața celor care ajung aici este acceptabilă. Au mâncare diferențiată de 4 ori pe zi, au apă caldă permanent, căldură, curățenie, dar bineînțeles că afecțiunea familială nu o poți înlocui cu nimic. Cei care nu au probleme psihice foarte grave vorbesc despre cum a fost viața lor dar este ca istoria, nu știu cât este de reală”, a mărturisit directorul CRRPH Sighet.
Deși conștientizează că viața lor se rezumă la activitățile din centru, cei mai mulți dintre beneficiari nu ar părăsi acest loc de teamă de singurătate. Pe lângă socializare, ei sunt implicați de către personalul centrului și în activitățile cotidiene.
Lasa un raspuns