Prima atestare documentară a localităților Sighet, Câmpulung și Teceu datează din 14 mai 1326. Visk fiind menționat în 1272 iar Hust la 1324. În data de 14 mai 1326 arhiepiscopul Boleszló de Esztergom, confirmă preoții enoriași din cele cinci localități în dreptul lor de a strânge zeciuiala și în dreptul lor arhidiaconal.
Actul din 14 mai este întărit și confirmat într-un document cu pecete dublă în data de 17 mai al aceluiași ani și de regele Carol Robert, acesta amintindu-i nominal pe preoții: „Ioan de Sighet, Laurenţiu de Câmpulung, Benedict de Teceu, George de Visk şi George de Hust”. Documentul cadru, în care au fost copiate documentele emise la 14 mai și 17 mai 1326, care îl pomenește pe Ioan din partea bisericii din Sighet, a fost emis ulterior, în anul 1341.
În privilegiul acordat de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, la 1329, coloniștilor și oaspeților regali din cele 4 localități maramureșene (Visk, Hust, Câmpulung, Teceu) Sighetul nu apare, se presupune distrus de românii maramureșeni.
Documentele din vremea respectivă descriu mai multe conflicte ale românilor cu coloniștii, care se prelungesc până în secolul XV. În 1385 Sighet apare ca reședință comitatensă.În anul 1472 regele Matia Corvin întărește privilegiile orașului, iar din 1551 Sighetul are dreptul de a ține târguri.
Lasa un raspuns