Ziua Drapelului Naţional este marcată duminică, 26 iunie, de autorităţile publice şi celelalte instituţii ale statului prin organizarea unor programe şi manifestări cu caracter evocator sau ştiinţific, precum şi prin ceremonii militare specifice organizate de unităţi ale Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne.
Legea nr. 96/1998 statuează data de 26 iunie drept Ziua Drapelului Naţional. Cu acest prilej, sunt organizate ceremonii publice de înălţare a Drapelului Naţional în Capitală şi în toate municipiile reşedinţă de judeţ.
Constituţia României din 2003 stipulează: "Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu".
Drapelul Naţional a fost decretat pentru prima oară ca simbol naţional de Guvernul revoluţionar provizoriu din Ţara Românească la 14/26 iunie 1848, având înscrisă pe el deviza "Dreptate, Frăţie".
El nu a suferit transformări majore de-a lungul istoriei. Doar distribuţia culorilor (în materie de proporţie şi poziţie) s-a schimbat într-o anumită măsură, fiind egalizată după Revoluţia de la 1848, când, sub impactul spiritului revoluţionar francez, multe dintre statele Europei au adoptat ca drapel naţional steagul standard cu trei culori.
Documente sigilografice atestă faptul că în unele epoci istorice drapelul românesc avea cele trei culori dispuse orizontal, cu roşul în partea superioară, galbenul în mijloc şi albastrul la bază. De asemenea, proporţia culorilor nu a fost aceeaşi cu cea de acum (33% pentru fiecare culoare). Cele trei culori pot fi identificate pe steaguri datând din vremea lui Mihai Viteazul şi chiar Ştefan cel Mare.
La 13 iulie 1848, prin Decretul 252, Guvernul revoluţionar a stabilit ca dispunerea culorilor tricolorului să fie de la lance astfel: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin. S-a dispus totodată confecţionarea de steaguri naţionale care să fie arborate în toate localităţile. Din păcate, se mai păstrează doar foarte puţine, cum este piesa expusă la Muzeul Naţional de Istorie a României şi care a aparţinut Gărzii orăşeneşti din Slatina.
Constituţia României din 2003 stipulează: "Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu".
Drapelul Naţional a fost decretat pentru prima oară ca simbol naţional de Guvernul revoluţionar provizoriu din Ţara Românească la 14/26 iunie 1848, având înscrisă pe el deviza "Dreptate, Frăţie".
El nu a suferit transformări majore de-a lungul istoriei. Doar distribuţia culorilor (în materie de proporţie şi poziţie) s-a schimbat într-o anumită măsură, fiind egalizată după Revoluţia de la 1848, când, sub impactul spiritului revoluţionar francez, multe dintre statele Europei au adoptat ca drapel naţional steagul standard cu trei culori.
Documente sigilografice atestă faptul că în unele epoci istorice drapelul românesc avea cele trei culori dispuse orizontal, cu roşul în partea superioară, galbenul în mijloc şi albastrul la bază. De asemenea, proporţia culorilor nu a fost aceeaşi cu cea de acum (33% pentru fiecare culoare). Cele trei culori pot fi identificate pe steaguri datând din vremea lui Mihai Viteazul şi chiar Ştefan cel Mare.
La 13 iulie 1848, prin Decretul 252, Guvernul revoluţionar a stabilit ca dispunerea culorilor tricolorului să fie de la lance astfel: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin. S-a dispus totodată confecţionarea de steaguri naţionale care să fie arborate în toate localităţile. Din păcate, se mai păstrează doar foarte puţine, cum este piesa expusă la Muzeul Naţional de Istorie a României şi care a aparţinut Gărzii orăşeneşti din Slatina.
Lasa un raspuns