Clădirea monetăriei este una dintre cele mai cunoscute monumente istorice din Baia Mare. Elevii clasei a V-a de la Liceul Teoretic ,, Németh László” din Baia Mare au ales această clădire în cadrul Concursului Național Interdisciplinar ,,Örökségünk Őrei – Gardienii patrimoniului“.
Astfel pe parcursul a câtorva luni, copiii vor face cercetări privind istoria clădirii, tradiția mineritului și a baterii monedelor. De-asemenea vor publica materiale informative pe rețelele de socializare. Concursul are ca scop revigorarea spiritului solidarității în cadrul comunității prin protejarea și promovarea patrimoniului național, a valorilor culturale și etice fundamentale, spiritul de fair-play, competivitatea și comunicarea interpersonală.
Echipa celor mici se numește ,, Călătorii timpului” și este compusă din 6 elevi după cum urmează: Szőlősy-Moga Eszter, Veres Tekla, Szabó Dominik, Nagy-Jenei Detre, Kalamár Ede și Tatár Ákos, coordonați de prof. Farkas Annamária.
Pe 23 noiembrie 2022, în sala de conferințe a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș din Baia Mare, care se află în fosta clădire a Monetăriei, s-a desfășurat în organizarea copiilor o ,,Expoziție și prezentare istorică a Monetăriei”. În cadrul acestui eveniment elevii au expus desene și picturi cu clădirea monetăriei precum și cu monede vechi bătute la Baia Mare.
Evenimentul a început cu un moment artistic în compania elevilor Jenei Ádám și Vas Gál Péter, care au încântat publicul cu muzică de ghitară.
A urmat apoi prezentarea Monetăriei, precum și câteva legende legate de minerit.
Nu a putut lipsi nici un quiz interactiv pentru mobilizarea celor prezenți. Au fost oferite premii câștigătorilor. Evenimentul s-a încheiat cu discuții libere.
Unul dintre cele mai cunoscute monumente ale orașului nostru este Monetăria. A fost construită în Evul Mediu și timp de 500 de ani a fost una dintre cele mai importante și mai longevive monetării din Ungaria. Datorită aurului de înaltă calitate, mineritul a devenit important și aici s-au produs în principal monede de aur.
Sursele privind începerea funcționării monetărie nu sunt certe. În 1323, Róbert Károly, ca parte a reorganizării monetăriilor, a creat patru noi monetării pentru a promova exploatarea metalelor prețioase: monetăria de la Körmöcbánya, Szomolnok, cea din Transilvania și Satu Mare. Acesta din urmă a fost creată pentru a gestiona regiunea minieră Satu Mare (Baia Mare, Baia Sprie, Rodna)
Într-un act din 11 iulie 1411, Zsigmond de Luxemburg a donat Baia Mare împreună cu alte trei orașe despotului sârb István Lazarevic în schimbul castelului din Belgrad. Monetăria din Baia Mare a bătut monede atât pentru despot, cât și pentru rege până în 1427. Potrivit unui document al lui Zsigmond al Luxemburgului din 27 iulie 1433, în afară de Baia Mare, monetării funcționau numai în Buda, Kassa și Körmöcbánya. Succesorul lui Lazarevic a fost György Brankovics, care a ipotecat Baia Mare lui Hunyadi. Din 1468 s-au bătut monezi pentru regele Matyas. În timpul domniei acestuia a început baterea denarului cu chipul Madonei și tot în timpul său a apărut pentru prima dată stema mineritului din acestă zona la monetăria din Baia Mare.
După perioada tulbure (nu doar din punct de vedere financiar) care a urmat domniei lui Mátyás, domnia lui János Szapolyai a adus o relativă stabilitate. În tratatul de pacea semnat la 24 februarie 1538 la Oradea, Szapolyai a renunțat la regat, iar de atunci el și urmașii săi au purtat titlul de Principe al Transilvaniei. Întrucât Baia Mare se afla la granița teritoriilor habsburgice și a Transilvaniei, comenzile de batere a monedelor depindeau de situația politică. Din această cauză, pe lângă monedele imperiale și princiare (pe vremea lui István Báthory), la monetăria din Baia Mare s-au bătut și taleri polonezi.
În perioada tulbure de la sfârșitul anilor 1500, familia Herberstein a condus monetăria. Felicián Herberstein a fost primul care a introdus mașina de batere cilindrică. În 1600, Herberstein Friedrich a făcut o medalie comemorativă în semn de recunoștință voievodului român Mihai Viteazul pentru că i-a dat dreptate într-un proces.
În prima jumătate a anilor 1600, familia Lissibona , rivala familiei Herberstein, a preluat monetăria. În acele vremuri, minerii erau plătiți în jetoane de bronz (bani minieri) făcuți în forjă. Acestea erau acceptate doar în magazinele chiriașilor monetăriei. Acest lucru a dat naștere la nemulțumiri, deoarece nu numai că circulația monedelor de aur a fost împiedicată, dar și alți negustori au fost puși în dezavantaj. Jetoane similare au fost folosite și în Baia Sprie.
În timpul Războiului de Independență din timpul lui Rákóczi II, s-au bătut monezi pentru Ferenc Rákóczi, după care monetăria a intrat sub autoritatea imperială. Clădirea monetăriei, care poate fi văzută și astăzi, a fost finalizată în 1739, dar ulterior s-au mai făcut renovări. Pe lângă monedele de aur și argint, a început și baterea monedelor de cupru introduse în timpul domniei reginei Maria Tereza. Conform desemnării alfabetice introduse în 1766, monetăria din Baia Mare a primit litera G. A folosit acest însemn până la izbucnirea revoluției din 1848-49 apoi s-a revenit la inițialele N.B.
La doi ani după suprimarea revoluției, în 1851, monetăria a fost închisă, mașinile sale au fost transferate la monetăria Körmöcbánya, dar prelucrarea metalelor nu s-a oprit.
În clădirea sa funcționează din anul 1979 Muzeul Județean de Istorie și Arheologie.
Lasa un raspuns