De Bobotează, în județul Maramureș, care cuprinde patru Țări, Țara Maramureșului, Țara Chioarului, Țara Lăpușului și Țara Codrului, sunt foarte multe obiceiuri păstrate în sate.
În fiecare sat, în ziua de 6 ianuarie, după fiecare liturghie se ieșea din biserică la fântâna satului sau la apa curgătoare, acolo se sfințeau apele și de acolo își luau oamenii apa pentru ei și pentru animale.
După acest ritual, preotul pleca cu crucea trecând obligatoriu pe la fiecare casă din sat. Exista credința, că în ultima casă la care va poposi preotul, în acel an va muri cineva, dar în fiecare an, preotul din alt punct al satului, pentru a nimeri în fiecare an aceiași casă.
Preotul era așteptat cu bucurie apa sfințită, erau convinși că în acel an, nimic rău nu poate să pătrundă în casă, nici boli, nici pierderi majore.
Fetele, cu această ocazie încercau să-și afle urzita, motiv pentru care puneau fire de busuioc sub prag, despre care știa și preotul și călca cu grijă, iar după plecarea preotului, acel busuioc era pus în sân, erau convinse că le va face atrăgătoare și puneau sub pernă pentru a-și visa ursitul.
În seara de Bobotează se făceau turtița pe care o mâncau așteptând ca noaptea să le vină în vis ursitul.
Un alt obicei era ca preotul să nu se așeze, până nu se arăta, unde, în primul rând nu se ieșea din casă, până preotul nu apuca să se așeze, însemnând că în acea casă tote lucrurile vor fi așezate la locul lor. Acolo unde se așeza preotul, erau puse boabe de porumb cu credința că așezându-se pe ele cloștile lor vor face mulți pui și găinile nu vor păți nimic în acel an.
Fiecare gospodar, după ce preotul sfințea fiecare membru de familie, îl conduceau la următoarea casă, încercând să afle, dacă nu cumva ei au fost ultima casă vizitată de preot.
Și în zilele noastre, pregătirea pentru vizita preotului sunt foarte importante și grija ca nu cumva preotul să ocolească casa respectivă.
Foto: Procesiune de Bobotează, Colecția Muzeului Maramureșan, Fond Mihai Dăncuș.
Lasa un raspuns