Înainte să apară arbitrajul video, alde VAR-ul, în Liga 1 era mare tânguială că nu îl avem și că în lipsa lui unii arbitri calcă-n străchini, luând decizii care păreau date de gard, cu osârdie, nu alta. Ei bine, după o veșnicie și ceva, a apărut și VAR-ul în bătătura noastră. E de ajutor, fără îndoială, fiindcă au fost întoarse, rafistolate, cum vreți a-i zice, unele decizii ale arbitrilor după ce s-au dus să vadă faze pe monitorul VAR.
Pe de altă parte însă au fost – din păcate nu puține – decizii brambura ale unor arbitri, cărora ori nu li s-a semnalat din camera VAR că e o fază cu dichis, care trebuie nițel solfegiată prin fluierul minții, ori au considerat, cu o inexplicabilă trufie, că au avut dreptate și că nu e cazul să apeleze la VAR. Cu alte cuvinte, ceva de genul ”ia mai lăsați-mă, băi, în pace cu VAR-ul vostru, că știu eu ce fluier!”.
Atâta vreme cât așa-numiții ”cavaleri ai fluierului” (unii dintre ei, firește, nu generalizăm) nu vor învăța că VAR-ul e acolo ca să îi ajute în luarea unor decizii, iar nicidecum să le știrbească, chipurile, prestanța vom rămâne la un arbitraj buimac în unele meciuri din Liga 1. Ceea ce nu pricep unii arbitri este că trufia lor poate distruge munca unor fotbaliști și a unor antrenori. Care nu cer altceva decât minimul gest de a se consulta acel VAR, dacă tot îl avem. Însă despre asta vom mai vorbi.
Lasa un raspuns