Părerile sighetenilor sunt împărţite atunci când se deschide subiectul câinlor fără stăpân. Nimeni nu-i tolerează hoinărind liberi pe străzi, dar puţini să încumetă să strige în gura mare că vreau eutanasierea patrupedelor. “Sunt şi ele fiinţe şi nu ne e permis să luăm viaţa nimănui”, spun unii, pe când subiectul îi înfierbântă pe alţii care doresc să scape de potăile agresive cu orice preţ.
Nimeni nu se dă la o parte atunci când vine vorba despre gestionarea problemei câinilor fără stăpân. Toţi sunt interesaţi de soarta acestora şi toţi urmăresc o rezolvare cât mai eficientă şi cât mai promptă. Întrebaţi ce măsuri ar trebui luate puţini sunt cei care expun un punct de vedere radical. “Eu nu sunt de acord să fie omorâţi. Ce, atunci când un şofer accidentează grav pe cineva, trebuie să ucidem şoferul? Sunt şi câinii nişte fiinţe, eu nu sunt de acord cu eutanasierea, dar trebuie închişi într-un adăpost”, spune o sigheteancă.
“Dumnezeu ne-a lăsat viaţa, deci noi nu avem dreptul să luăm viaţă. Nu vreau să fie omorâţi, dar trebuie culeşi de pe străzi. Parcă sunt din ce în ce mai muţi câini. Aşa chiar nu se mai poate”, spune un alt cetăţean.
Deranjaţi de prezenţa câinilor fără stăpân, sighetenii se exprimă vehement. At trebui închişi, poate chiar omorâţi.
“Eu zic că ar trebui eutanasiaţi de la gât în sus.Am şi eu doi câini, dar îi ţin în curte, legaţi, nu umblă brambura pe străzi. Am fost muşcat de două ori de câinii comunitari. Dar ce-am ajuns în ziua de azi să ne lăsăm mâncaţi de câini?”, se revolt un alt sighetean.
Câinele comunitar stârneşte revoltă. Parcă sunt din ce în ce mai mulţi pe străzi. Vina o poartă autorităţile că nu iau măsuri, cei care le dau de mâncare dar şi cei care aduc câinii din alte localităţi şi îi lasă liberi , pe străzi.
Iubitori de animale sau nu, cert e că sighetenii doresc un oraş civilizat în care să-şi ducă traiul fără frica ameninţării comunitarului, care se plimbă nestingherit pe străzi, în parcuri, în piaţă, în jurul şcolilor sau a grădiniţelor.
Lasa un raspuns