Un buchet de „Flori de primăvară”a oferit vineri Muzeul Maramureşean din Sighet tuturor doamnelor şi domnişoarelor, prin vernisarea unei expoziţii de covoare tradiţionale vopsite vegetal. Creatoarea frumoaselor ţoluri, profesoara Doina Voina, a vorbit despre solemnitatea şi măreţia acestei arte care ne conferă identitate.
Vernisajul a avut loc la sediul Muzeului Etnografic, acolo unde cunoscători, oameni iubitori de artă tradiţională, prieteni apropiaţi ai autoarei au venit pentru a promova moştenirea culeasă din lăzile de zestre ale strămoşilor noştri, cei care au transmis peste generaţii, arta ţesutului.
„Doina Voina ne-a făcut această bucurie, această expoziţie încântătoare despre covoare vechi maramureşene, care erau atât de mult apreciate de înaintaşii noştri. Mi-aduc aminte că Traian Bilţiu Dăncuş, vorbind despre covoarele noastre bătrâneşti, vedea numai unghiuri drepte sau în 45 de grade, vorbea despre romburi, despre hore, despre stilizare”, spune Gheorghe Todinca, directorul Muzeului Maramureşean din Sighetu Marmaţiei.
Primul covor, prima scoarţă cum îi place profesoarei Doina Voina să spună, a realizat-o acum 40 de ani. Astăzi, colecţia personală a profesoarei însumează 60 de ţoluri. Nenumărate se află în colecţii particulare răspândite în toată ţara, în străinătate, prin muzee şi alte expoziţii.
„Niciodată nu mi-am asumat calitatea de mare creator, eu am fost omul care, căutând în lăzile de zestre, am încercat să transpun în culori vegetale, modele foarte vechi, unele dintre ele depăşind chiar suta de ani. Sunt o colecţionară şi mândră că am un asemenea hobby”, a spus Doina Voina
Doina Voina este laureată de două ori a Festivalului „Cântarea României” şi este apreciată pe plan local alături de distinse doamne din Maramureş pentru eforturile depuse pentru promovarea artei tradiţionale şi pentru asigurarea perpetuării valorilor care ne conferă identitate, cum ar fi regretata Maria Pipaş, din satul Tisa sau Victoria Berbecaru, din satul Botiza.
„Prin această colecţie ofer o perspectivă mai largă asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat covorul tradiţional maramureşean şi românesc, pentru că acestea se înscriu de fapt în sfera scoarţei româneşti cu care are foarte multe asemănări. Motivele pe care le-am folosit aici, se regăsesc pe un spaţiu foarte larg”, povesteşte Doina Voina.
Buni prieteni ai autoarei, etnografii Ioana şi Mihai Dăncuş au vorbit în cunoştiinţă de cauza despre arta ţesutului, amintind de tehnici, stilistică, cromatică, simbolistică, dar şi despre istoricul covorului maramureşean.
„Tendinţa aceasta de a pune în valoare creaţiile poporului român din Maramuureş, există încă din secolele trecute. În secolul al XIX-a au fost câteva expoziţii foarte importante şi care au adus din satele româneşti mândria Maramureşului”, a spusetnologul Mihai Dăncuş.
„Maramureşul este cunoscut ca o zonă etnografică distinctă, mai ales datorită porţilor şi bisericilor sculptate în lemn, dar acestor categorii li se adaugă şi categoria covoarelor. Acestea vin să ne individualizeze, să ne dea identitate, să ne facem cunoscuţi, să ne reprezinte”, sune Ioana Dăncuș.
La final, Doina Voina a mulţumit tuturor celor prezenţi pentru că au participat la acest vernisaj unde au avut ocazia să-şi scalde ochii într-o dimensiune care aminteşte de copilărie, de convoarele din casa părintească, de jocurile de primăvară şi de florile care răsar.
Lasa un raspuns