SIGHET: Comunitatea evreilor din Sighet sărbătoreşte astăzi Pesah – "Sărbătoarea libertăţii"

Comunitatea evreilor din Sighet sărbătoreşte astăzi Pesah-u. Pesah (“trecere” in ebraica) sau “Pastele evreiesc” este celebrat in fiecare primavera si aminteste de exodul evreilor din Egipt. Pentru evrei, semnificatia sarbatorii sta in faptul ca persecutiile si prezenta lui Dumnezeu sunt realitati ale vietii, iar evreii trebuie sa-si asume responsabilitatea celor asupriti.Sărbătoarea de Pesah este denumită şi „Sărbătoarea libertăţii” (Hag Ha-Herut). Aceasta este denumirea ei cea mai răspândită. În această zi, în urmă cu mii de ani, poporul evreu a fost eliberat, a ieşit din robie în libertate. În fiecare generaţie, poporul evreu serbează acest act de mântuire a sa, în curs de 7 zile de Pesah, aşa cum apare în fraza: „Şi să respectaţi Sărbătoarea Azimelor… şi să respectaţi această zi de-a lungul generaţiilor, în vecii vecilor.”Primele doua nopti sunt dedicate Seder-ului, masa festiva mentionata si in Exod (12) in Vechiul Testament, la care se dau citire pasajelor din Biblie care descriu iesirea din Egipt. Pesah sau Pesach, în ebraică פסח, (Paștele evreiesc) este sărbătoarea religioasă din iudaism care simbolizează eliberarea din robia egipteană și ieșirea din Egipt a evreilor conduși de Moise, și cei 40 de ani de peregrinare prin deșert. Este o sărbătoare fixă din calendarul religios ebraic, care se desfășoară anual în perioada 15-23 a lunii Nisan, lună ce marchează începutul anului ecleziastic ebraic. În timpul acestei sărbători nu se consumă pâine și nici produse dospite.Exista multe ritualuri si semnificatii simbolice legate de diferitele feluri de mancare care se consuma cu aceasta ocazie. De exemplu “matza” – painea nedospita pe care crestinii o numesc “pasca evreiasca” – este consumata in amintirea faptului ca evreii nu au avut timp sa dospeasca aluat, “maror” – plantele amare – simbolizeaza amaraciunea sclaviei in care au trait, iar ceasca cu sare care se pune pa masa de Seder reprezinta lacrimile varsate. Osul ars asezat si el in farfuria traditionala reprezinta mielul pascal, iar oul fiert cu coaja arsa sau colorata, sacrificiile prezentate in timpul Marilor Temple. O alta traditie pastrata si azi este aprinderea lumanarilor care nu se face de la chibrit ci de la un foc preexistent. La sfarsitul sarbatorii se obisnuieste ca cei prezenti sa se atinga cu plante verzi urandu-si “Sentak Khadhra”, o binecuvantare pentru un an verde, bogat.