Întâlnirile cu şerpii pe munte devin din ce în ce mai dese şi în cele mai nebănuite locuri. Trei sferturi dintre muşcăturile de şarpe apar la persoanele care prin proprie decizie ating şerpi şi sunt imprudente. Şerpii veninoşi nu ataca decât atunci când sunt atacaţi sau surprinşi.
Dacă locuiţi sau călătoriţi în zone in care exista şerpi, îmbrăcaţi haine ce va acoperă picioarele. Nu păşiţi, nu vă aşezaţi pe pământ, nu mutaţi lespezi de piatră înainte de a verifica locul. Dacă aţi observat un şarpe la distanţă, ocoliţi-l fără a-l provoca, iar dacă e foarte aproape, rămâneţi nemişcat, pentru că, în general, se îndepărtează singur.
Singurele specii de șerpi veninoși din România sunt viperele, răspândite neuniform pe tot teritoriul țării, mai puțin în centrul și sudul Munteniei și Olteniei, dar ajungând în Carpaţi şi la peste altitudinea de 2000 de metri.
Manifestările clinice ale mușcăturii de viperă depind de mai mulți factori: cantitatea de venin injectat, localizarea mușcăturii, starea de sănătate a victimei. Veninul poate să ducă la apariția unor efecte atât locale cât și sistemice (ale întregului organism), urmate rareori de deces, decesele survenind în special la copii (din cauza unei doze mai mari de venin raportat la greutate) și la vârstnici.
Semne si simptome ale mușcăturii de viperă: locale – urme ale mușcăturii, edem („umflare”) local, flictene (vezicule) hemoragice; sistemice (generale)- febra, transpirații, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, lipotimie („leșin”), dificultăți de respirație, durere toracica, convulsii, coma, alte manifestări neurologice, hemoragii, urticarie, soc anafilactic (edem al feței, limbii, cailor aeriene, dificultăți de respirație, șoc – tensiune arteriala prăbușită, puls periferic nepalpabil).
Clasificarea mușcăturilor de viperă după gradul de toxicitate
Masurile de prim ajutor constau în :
Lasa un raspuns