SĂBĂTOARE: Hram la mănăstirea Habra, de la Groși, în prezența PS Iustin Sigheteanul

SĂBĂTOARE: Hram la mănăstirea Habra, de la Groși, în prezența PS Iustin Sigheteanul

 În a treia zi de Paşti, PS Iustin Sigheteanul a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la mănăstirea Habra, de la Groşi, cu ocazia hramului „Învierea Domnului”. Liturghia a fost oficiată pe o scenă în aer liber, amplasată în curtea mănăstirii, în apropierea bisericii. 

În cuvântul de învăţătură, PS Iustin Sigheteanul a vorbit credincioşilor despre arătările Mântuitorului după Învierea Sa din morţi şi a detaliat pericopa evanghelică a sărbătorii, cea a drumului spre Emaus a doi dintre ucenici, care vorbeau despre patimile Sale, dar aveau ochii ţinuţi să nu-L cunoască, cu toate că Mântuitorul mergea împreună cu ei pe drum. L-au cunoscut, însă, la frângerea pâinii, când au ajuns să cineze, dar îndată după ce L-au recunoscut, Mântuitorul S-a făcut nevăzut.
„Trebuie să înţelegem din Evanghelia de azi că Mântuitorul este veşnic călător, iar creştinismul este religia creaţiei. Iisus ne dăruieşte tot ceea ce cerem şi se ascunde sub chipul pâinii. Ultima jertfă sângeroasă a fost Răstignirea lui Iisus. Aceasta este taina creştinătăţii. Să creştem copiii în credinţa creştină, să păstrăm familia creştină, să păstrăm şcoala tradiţională şi ora de religie în şcoală”, i-a îndemnat pe credincioşii prezenţi PS Iustin Sigheteanul. 
Mănăstirea Habra, spun unii istorici, a fost pomenită odată cu mănăstirea din Perii Maramureşului, stavropighie a Patriarhiei Constantinopolului, la sfârşitul secolului al XIV-lea. La sfârşitul secolului al XVI-lea, la 1595, este pomenită ca reşedinţă a stareţului Efrem, un apropiat al lui Mihai Viteazul, sprijinitor al Unirii înfăptuite de acesta. Pentru susţinerea lui Mihai Viteazul, mănăstirea a fost distrusă şi stareţul Efrem a fost obligat să ia drumul pribegiei, ajungând episcop de Huşi şi apoi de Rădăuţi. Mănăstirea a fost ocupată abuziv de un nobil sătmărean, care a alungat călugării şi preoţii sfântului lăcaş, a demolat casele mănăstirii şi a stăpânit totul ca pe un bun al săui. 
În 1990, preotul paroh din Groşi, Ioan Coltan, a reluat pelerinajul la locul mănăstirii, păstrat în memoria oamenilor satului ca loc sfânt, un rol important având muzeograful Viorica Ursu, care i-a impulsionat mereu să refacă mănăstirea. 
Lucrările de reconstruire a mănăstirii au început în 1992, iar sfinţirea pietrei de temelie a fost făcută de PS Iustin Sigheteanul, la 25 august 1996, când s-au pus, astfel, bazele mănăstirii cu hramul „Învierea Domnului”. În toamna anului 1997 a venit aici un grup de maici. S-au construit, în paralel, biserica, la care după o lună au început lucrările de pictură, şi casa monahală, cu trei niveluri, în care este situat paraclisul cu hramul „Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş”. În 1999, mănăstirea a mai primit hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, după numele lui Mihai Viteazul, pentru faptul că se împlineau atunci 400 de ani de la intrarea victorioasă în Alba Iulia a lui Mihai Viteazul şi de la trecerea sa pe la această mănăstire. La fiecare Sfântă Liturghie de aici se face pomenirea episcopului Serghie al Maramureşului, a stareţului Efrem şi a familiei lui Mihai Viteazul. După încheierea lucrărilor de pictură se va face târnosirea bisericii, în care acum se slujeşte doar în subsol. 
 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.