Pasiunea pentru lucrul cu sticla a dobândit-o în urmă cu peste douăzeci de ani. Azi Anton Kandra deține un atelier de geamuri în Sighet, dar hobby-ul său rămâne tehnica vitraliului. Imediat după Revoluție a făcut ucenicie în sticlărie și atunci a început dragostea pentru acest meșteșug. A urmat apoi o pauză de mulți ani pentru că a lucrat în alt domeniu, dar a revent ulterior la meseria aceasta. A lucrat la o firmă de termopane, după care a decis să-și deschidă un atelier micuț într-un apartament de bloc, încercând să combine cele două hobby-uri, sticlăria și vitraliile. Au trecut trei ani de atunci.
” Dacă vrei să te dezvolți într-un domeniu, cauți ceva care să te propulseze. Am fost autodidact. Ca orice lucru, are și asta părțile dificile, am întâmpinat greutăți, dar am căutat soluții. Învăț și eu mereu, mai sunt tehnici pe care vreau să le învăț dacă-mi permite timpul. Cel mai mult lucrez cu tehnica Overlay, care este mai accesibilă publicului, dar abordez și tehnica Tiffany, care e poate dublă ca valoare, dar e mult mai frumoasă și mai migăloasă, e tehnica de lipire ciob cu ciob. Se lucrează numai cu sticlă colorată, e mai greu și mai durabilă în timp. Ce garanție se poate da pentru un lucru aplicat, pe când ăsta e făcut din bucăți. Mai e tehnica profilului de plumb, și asta destul de dificilă”, spune Anton Kandra.
De la meșteșug până la artă numai e decât un pas.
”Putem să spunem că ne apropiem de artă, dar e un meșteșug, pentru că implică muncă fizică și iscusință. De artă poate putem vorbi numai în faza de creație”, spune Kandra.
În tot acest timp și-a descoperit mai multe abilități. În general obiectele decorative le face în timpul liber, mai mult iarna, când nu e multă treabă la atelier. Realizează tablouri, a făcut și un ceas mai deosebit, vaze și alte obiecte.
”La noi în Maramureșul istoric a devenit aproape o modă ca oamenii să-și pună vitraliu la ușa de la intrare. Toată lumea vrea că are vecinul, nu neapărat că-i place sau cunoaște sau știe să aprecieze această lucrare. Și am speculat treaba asta”, arată meșterul.
Suporturi pentru lumânări, inimioare, fluturași, steluțe de agățat fac obiectul unei colecții valoroase, păstrate cu grijă într-o vitrină în atelierul meștulrului.
Publicul țintă pentru obiectele unice pe care le face geamgiul nu e foarte pregătit pentru astfel de comenzi însă.
”La noi în zonă încă nu există din păcate o deschidere înspre așa ceva, nu sunt oamenii educați și formați pentru așa ceva. De exemplu în Cluj este foarte cunoscut acest gen, aici se uită cu surprindere și la majoritatea li se pare scump. Nu apreciază efortul depus. Achiziționează mai mult ca o curiozitate. Am ieșit trei ani consecutiv la festivalul medieval, în primul an nu a cumpărat nimeni, în al doilea au mai cumpărat, mai mult străinii, în al treilea an deja s-au arătat mai interesați”, spune Kandra.
Un vitraliu bine realizat poate crea și o atmosferă specială în spațiul unde este expus, având beneficii și asupra stării de bine a proprietarului.
”Un vitraliu dacă este multicolor liniștește spiritul, lumina care trece prin el e foarte relaxantă. Dacă cineva vine cu o comandă mai personalizată, cu anumite nuanțe de culoare, se poate realiza”, explică Anton Kandra.
Nu există concurență pe piața locală în materie de vitralii, spune geamgiul.
”Nu există concurență pentru că este prea mult de lucru vizavi de profitTotul e manual, nu trebuie o investiție anume, sticla se taie cu un diamant obișnuit și se șlefuiește. Ocupația de bază la mine rămâne totuși geamgeria, aia aduce profitul mai mare”, recunoaște Anton Kandra.
Pe lângă lucrul cu stila, Anton e pasionat de recondiționarea micilor obiecte de porțelan și are și o colecție de măști pe care încearcă să le revalorifice. Tot o reprofilare ar fi și realizarea ramelor clasice de tablou.
”O tehnică ce a dispărut demult, ramele turnate, ramele clasice cu auriu. Eu zic că e păcat că nu se mai fac, acuma când sunt atâtea vopsele, atâtea culori, se pot face diverse modele, că acuma pe piață s-ar găsi matrițe, nu mai e cine să le facă. Unii le caută în anticariat sau le repară pe cele vechi. Chiar mă gândesc să introduc un nou stil, dar tot pe tehnica asta, ceva mai modern, în general pentru rame de oglinzi”, arată Kandra.
Anton Kandra e ușor dezamăgit atunci când vorbește despre micii meseriași și observă cu pesimism că nu mai sunt cotați la adevărata valoare, fiind o raritate în zilele noastre.
Lasa un raspuns