În ziua de 24 iunie bisericile fac pomenirea Nașterii Sfântului Ioan Botezatorul, proorocul a cărui principală menire a fost să pregătească venirea lui Iisus pe Pământ. Sărbătoare este cunoscută în popor și subnumele de Drăgaica sau Sânziene. Pe lângă semnificația religioasă, această sărbătoare este bogată și în tradiții, fiind considerată o zi magică.
“De sărbătoarea de mâine se vorbește atât în sens religios, cât și în sensul tradițiilor care s-au legat de această zi. Ziua de 24 iunie pentru biserica creștină este data la care s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan Botezătorul este personalitatea prevăzută în planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii. Prorocul Isaia l-a prevestit atunci când i-a spus <<eu trimit pe îngerul meu înaintea feței tale, care va pregăti calea Domnului>>. Această profeție s-a împlinit cu 6 luni înainte de nasterea lui Iisus Cristos. S-a născut dintr-o familie preoțească iar tatălui său, care era preot la templu și care a avut o viziune că i se va naște un copil, îngerul i-a spus: <<Pentru că nu ai crezut cele pe care eu ți le-am spus vei rămâne mut>>. A rămas până în ziua în care au trebuit să îi pună numele”, a explicat preotul Filip Onisim.
Ioan Botezătorul a fost trimis de Dumnezeu să vestească venirea lui Iisus, iar prorocul Ioan şi-a îndeplinit misiunea, botezându-l pe Hristos în apele Iordanului.
“Viața lui a fost de excepție, care a produs o impresie profundă asupra contemporanilor săi. El este o personalitate care și astăzi produce o impresie profundă asupra sufletelor care sunt însetate de Dumnezeu, de profunzimile gândirii teologice, de singurătate sau de o viață dăruită în integralitate lui Dumnezeu. El s-a retras în pustia Iordanului, a trăit o viață extreme de simplă deducându-și nevoile fizice la miniumul necesar. Totul pentru el a fost să vestească cuvântul lui Dumnezeu, apariția lui Mesia și rolul lui fiind acela de a-l indica pe Mesia poporului și știm că lucrurile acestea s-au întâmplat atunci când Iisus avea 30 de ani și s-au întâlnit la râul Iordan și la botezat pe Iisus”, a precizat preotul.
Sărbătoarea este cunoscută în tradiția populară și cu numele de Sânziene și de ea se leagă mai multe superstiții.
“Este o sărbătoare bogată în tradiții. Deoarece se marchează la 24 iunie, probabil din cauza aceasta s-au legat acele tradiții care nu sunt de esență creștină, sunt păgâne. Sunt ritualuri care se legau în lumea păgână de sărbătoarea solstițiului de vară. Din cauza aceasta în popor sărbătoarea mai este numită și<< Cap de vară>>, în unele locuri, sau <<Amuțitul cucului>>, pentru că se crede că din această zi cucul nu mai cântă, iar Cap de vară pentru că este solstițiul de vară, este momentul începerii anotimpului de vară”, a mai precizat preotul Filip Onisim.
În multe zone din județul Maramureș, localnicii iubesc tradițiile de Sânziene, spun etnografii. Este o sărbătoare solară marcată prin acele focuri pe care flăcăii din Maramureș le organizează în noaptea de Sânziene, mai precis roți aprinse care vor aluneca de pe dealuri spre văi. Din aceste motive, etnografii spun că ne apropiem de o perioadă importantă în lumea satului tradițional și nu numai, încununată de câțiva ani cu sărbătoarea universală a iei românești, ce va fi marcată tot de Sânziene.
”Sânzienele sunt zânele bune. Dacă ielele merg și ele în grup și dansează, dacă facem o comparație – unde dansează ielele nu mai crește nimic, dar pe unde trec sânzienele, totul prinde viață. Ele sunt cele care alunecă, levitează practic deasupra pământului și lasă acel praf galben care va face toate plantele să rodească, practic polenul. Din acest punct de vedere, ele sunt foarte importante, sunt iubite, sunt respectate, pe ele putem să le vedem dansând, pe iele nu putem pentru că mai ales feciorii dacă le văd vor amuți și nu vor mai putea vorbi. Ele iubesc și natura, iubesc și oamenii și ne dau ceea ce ne trebuie”, spune etnograful Janeta Ciocan.
În ziua de 24 iunie, în satul tradițional, localnicii obișnuiesc să pună la porți flori de sânziene.
”Este sărbătoarea în care vom merge la biserică, sfințim aceste flori și cu ceea ce Dumnezeu le încarcă și prin punerea lor la poartă, ne apărăm gospodăria și ne aducem în același timp bogăție spre ea și numai bine. În ultimii ani, se observă o întărire a obiceiului. Dacă acum 10-15 ani părea că obiceiul va fi abandonat, astăzi, dimpotrivă, este foarte căutat și de netrecut, de neconceput să nu îți pui o floare de sânziană la poartă. Ne definesc. Aceste tradiții ne definesc pe noi ca popor și este important să implementăm în continuare practicarea lor. A fost o perioadă în care s-a mizat mult pe acel ateism, de ștergere a acestor obiceiuri considerate religioase, creștine, deși ele își au rădăcinile cu mult înaintea creștinismului, dar nu s-a reușit, pentru că în sate – poate că la oraș s-a trecut mai ușor peste obiceiuri – ele au fost păstrate și iată că acum sunt readuse din nou la adevărata lor valoare”, adaugă Janeta Ciocan.
De sărbătoarea Sânzienelor va fi marcată și Ziua universală a iei.
”După câte știu eu, peste tot sunt organizate astfel de acțiuni și nu întâmplător. Cei care s-au gândit să acorde o zi iei – o zi universală, că o facem cunoscută pe întreaga planetă această ie românească – au ales această zi de Sânziene pentru importanța acestor zâne bune, și iată că și ia se transformă într-o zână bună care ne face cunoscuți pe întreaga planetă, iar pe plan local ea ne face să ne simțim bine, să ne simțim tradiția, să ne ajungem la rădăcini, să ajungem să vedem de unde am plecat și să ne învățăm copiii să respecte tradiția. Și cred că nu există oraș, nu există sat în care această zi să nu fie marcată într-un fel sau altul, chiar și aici în Muzeul de Etnografie din Baia Mare, în Muzeul Satului, sâmbăta și duminica vor fi dedicate acestei zile, cu meșteri, cu copii care vin să învețe ce înseamnă ia românească”, concluzionează etnograful.
La Muzeul de Etnografie și Artă Populară, evenimentele dedicate Sânzienelor și iei românești încep din această seară.
Lasa un raspuns