Prietenii noştri de la Fundaţia “Ajută”din Olanda au revenit în aceste zile în Sighet cu un grup de 28 de voluntari. Sunt 25 de studenţi şi trei profesori de sport, care îşi petrec fiecare zi în Sighet în casele de tip familial sau la secţia de psihiatrie din cadrul Spitalului Municipal, încercând să le dea o mână de ajutor celor care au nevoie. Petrec o săptămână în Sighet, timp în care şi-au stabilit un program de lucru pentru fiecare zi. Activitatea începe la 10 dimineaţa, la una din casele de tip familial.
“E foarte important să le acordăm atenţie personelor cu dizabilităţi sau cu handicap mental din Casele de Tip Familial. Trebuie să le găsim ocupaţii interesante, pentru fiecare în parte. Dacă cei cu handicap locomotor nu se pot mişca, e important şi dacă îi scoatem până afară, măcar să ia o gură de aer”, spune profesorul de sport, Fons Reensort.
:Cel mai tânăr dintre voluntari are 18 ani, iar cel mai în vârstă 24. Fiecare este implicat într-o activitate socială similară în oraşul natal, iar activitatea pe care o desfăşoară în Sighet nu face decât să-i ajute să câştige mai multă experienţă. Sunt de câteva zile în oraş, dar au observat déjà câteva diferenţe faţă de ceea ce cunosc ei de acasă.
“Aici, la Sighet am observat că există câteva diferenţe în ceea ce priveşte modalitatea de comunicare cu persoanele instituţionalizate, plus de asta, la noi este spaţiu mai mare, personal mai numeros, la un număr mai redus de persoane instituţionalizate, decât am văzut aici la Sighet”, spune studentul Steef vd Berg .
Au ales să vină la Sighet să lucreze ca voluntari pentru a-i ajuta pe cei cu nevoi speciale, fiindcă e foarte important pentru ei să poată aduce un zâmbet pe faţa unei astfel de persoane.
“Ne bucurăm nespus atunci când vedem o persoană în cărucior cu rotile că zâmbeşte. Comunicăm mai greu, noi vorbim în olandeză, ei în română, dar ne înţelegem şi chiar reuşim să-i facem să râdă.
Ne dăm seamă că nu e relevant unde te aflii, boala e la fel de necruţătoare oriunde ai fi şi oamenii sunt la fel de sensibili şi au nevoie la fel de mult de atenţie, afecţiune, îngrijire”, spune Jodie Meiland .
Nu li se pare greu ceea ce fac, pentru că, spun ei, uneori e mai dificil să te înţelegi cu o persoană normală decât cu una cu dizabilităţi. Încă nu ştiu ce vor alege să facă în viaţă, dar cu siguranţă exeprienţa de voluntariat la aceste case din Sighet şi din Olanda îi vor ajuta să ia o decizie cât mai bună, să fie cât mai solidari şi mai generoşi faţă de nevoile semenilor. Grupul de voluntari va părăsi oraşul sâmbătă după-amiază.
Lasa un raspuns