Nici pensionarii maramureșeni, la fel ca majoritatea bătrânilor din țară, nu sunt scutiți de grijile financiare. Deși au muncit o viață întreagă cu gândul la pensie, bătrânețea a venit pentru ei cu și mai multe griji. Maria Pop are 86 de ani, este din Sarasău și vine des în piața agroalimentară din Sighet pentru a vinde câte un kg de cartofi sau de castraveți care să-i aducă bani de-o pâine.
„Am pensie 520 lei și pe lângă asta mai facem câte un pic. Am mai avut de vândut cartofi, fasolea nu se face anul acesta. Mai pot să lucrez, câte un pic mai pot. De trăit mai câștig, ce mai putem face acuma la 86 de ani, soțul a murit de 4 ani. Avem cartofi, fasole, lapte cumpărăm. Sunt din Sarasău, 2 lei dau la autobuz că nu mă vrea lua fără”, a mărturisit Maria Pop.
În aceeași situație sunt și alți bătrâni. Muncesc zilnic în câmp deși sunt bolnavi, iar recolta pe care o au în gospodăriile lor o vând pe câțiva lei.
„Eu am venit cu ceapă, castraveți, păstrăi, vin, sunt de la mine din gospodărie. Lucrul să îl pună la tineri nu tot pe bătrâni. Care au o pensie cat de cat ei și lucrează, și tinerii se plimbă și merg la discotecă, la jocuri. Am pensie mică, 450 lei, am lucrat 26 de ani și cu capul și pe picioare, în tot felul am lucrat și mi-au dat 450, ăștia îs bani? Îmi mai rotunjesc veniturile dar am impozit 5 milioane pe an. Nimeni nu mă ajută, am o fată în Italia și eu singură lucrez. La lucru nu îmi este greu că sunt antrenată de mică. Nu rămân aproape cu nimic dar eu mă bucur și de atât că nu am ce face. Niciodată nu m-am zbătut să am mult, numai de azi pe mâine”, a spus o bătrână.
Deși nu le aduce venituri mari, munca în agricultură le asigură pâinea în fiecare zi bătrânilor pentru care pensia este prea mică să acopere și întreținerea, și medicamentele necesare în fiecare lună.
„Se merită să lucrezi numai să fie vreme bună. Față de anul trecut, recolta de anul acesta este foarte slabă. Doar în unele perioade vin în piață, mai am pomi și mai vin cu pere”, a adăugat sigheteanca.
„Eu cu băiatul lucrez, singură nu aș face nimic. Nu se merită dar ce să facem, cu 4, 5 lei vând laptele. Numai milioane cheltuim cu cositul, cu lucru, cu adusul și strângem pe rând. Acum lucrez mai încet, e greu dar ce să fac, îmi place lucrul”, a mărturisit o altă femeie.
Impovorați de griji, bătrânii nici nu îndrăznesc să se gândească că ar putea merge și într-o vacanță. Banii abia le ajung de pe o zi pe alta.
„Sunt învârstă dar cum pot fac. Este foarte greu dar nu am ce să fac. Pensia este tare mică și cu ce să trăiesc? Câștig de abia trăiesc mai ales că acuma este secetă, și foarte greu putem vinde, nu sutn banii la oameni. Îmi rămân bani să îmi iau pâine, niște lapte și să merg acasă. Nu merită munca depusă dar cu ce trăim dacă nu muncim pentru că nu ne dă nimeni gratis. Ajung bătrânii să muncească pentru că este sărăcia asta mare și nu bagă nimeni seama de bătrâni”, a explicat o femeie.
„Niciodată nu am gândit că voi munci la bătrânețe. Unde putem să mergem să ne relaxăm fără bani”, a precizat femeia.
Pe lângă grijile de zi cu zi, bătrânii se plâng și de dările mari pe care trebuie să le plătească la stat.
„Sap, greblu, culeg mere, cu ce să trăiesc că pensie nu am, salar nu am. Cu astea vin aici și vând și am un ban. Cu atâta trăiesc și impozit plătesc 6 milioane pe an. Copiii au mers la casa lor și eu am rămas. E greu destul, sunt bolnavă. După ce ajung acasă rămân cu vreo 20 de lei, 10 lei, mai cumpăr pâine și câte trebuie și duc acasă. Nu reușesc să strâng bani, tratament îmi trebuie în fiecare lună”, a spus o altă bătrână.
Oamenii se mai plâng că au rămas singuri la bătrânețe, deorece tinerii au fost nevoiți să plece la muncă în străinătate.
Lasa un raspuns