S-a stins din viaţă un om, un artist, un prieten.Ştefan Balazs, sculptorul sighetenilor a fost condus luni pe ultimul drum de familie, prieteni. S-a stins în urma unui cancer limfatic, care i-a măcinat viaţa, la 56 de ani împliniţi in 5 iunie. A descoperit boala târziu, când era în stadiul IV deja. A murit sâmbătă dimineaţa, la Secţia de Oncologie din cadrul Spitalului Municipal Sighet. Din truda mâinilor sale au luat naştere mai mult de 3000 de lucrări, sculpturi în lemn, dăltuite cu talent şi mult har. De-a lungul vieţii a creat mii de lucrări. De la cele miniaturale, din prima etapă a evoluţiei sale ca artist, la cele monumentale, troiţe şi coloane funerare, artistul a răspândit din scoarţă-n scoarţă, mesajul său artistic. Materie şi spirit. Două nuanţe care se împletesc în toate lucrările sale, într-un ritm halucinant. A lăsat în urma sa mii de poveşti scrise cu dalta în lemn şi multă suferinţă în sufletul celor apropiaţi.
“Pişti, aşa cum este el cunoscut de cei apropiaţi a avut vocaţia prieteniei, o vocaţie civică nemaipomenită, o vocaţie a dragostei faţă de oameni şi în principal faţă de Dumnezeu. Multe din lucrările lui erau închinate copiilor, nenăscuţilor. Crucea era pentru el un simbol al cerescului. Era de o generozitate absolută. Dacă avea la el un ban îl împărţea în două, dacă aveai nevoie de banul lui, ţi-l dădea cu mare drag. E o mare pierdere penru prieteni, familie, pentru comunitatea sigheteană în general”, spune Echim Vancea,şeful Bibliotecii Municipale “Laurenţiu Ulici”din Sighet, un bun prieten al artistului..
“Alexandru Ştefan Balazs a fost unul ditre oamenii adevăraţi, cu vocaţia prieteniei. L-am preţuit şi l-am luat adesea cu mine prin drumurile mele literare prin ţară . Îmi plăcea să-l iau cu mine pentru că era un om care ştia să trăiască, care avea vizune, care ştia ce înseamnă sculptura în ciuda faptului că nu avea înalte studii de sculptură. Are lucrări extraordinare şi acuma la el acasă, lucrări care sperăm că vor vedea într-o zi lumina tiparului şi vor fi adunate într-un album care să cuprindă vasta sa operă, cu toate lucrările din ţară şi din străinătate”, mărturiseşte legat de prietenia sa cu sculptorul Balazs şi Vasile Muste, şeful de la Casa de Cultură din Sighet.
Ştefan Balazs a avut nevoie de ajutorul prietenilor. O şansă părea a fi transfuzia de sânge, grupa B3 pozitiv.Sute de donator i-au sărit în ajutor, dar n-a fost să fie.A plecat senin din viaţa asta, împăcat cu soarta lui şi cu sine însuşi. Cei care i-au fost alături în ultimele luni de zile şi în ultimele clipe ale vieţii au văzut un om care înfrunta moartea cu resemnare, cu împăcare, cu credinţă.
„E un om pe care l-am preţuit şi mi-e greu să-i spun acuma să aibă drumul înstelat. El a plecat senin dintre noi, era un om plin de credinţă, convins că Dumnezeu îi va face dreptate. A plecat senin. L-am văzut cu câteva zile înainte de a pleca şi era împăcat cu sine însuşi”, spune Vasile Muste.
Martiri sau eroi, îngeri sau demoni, blestem sau rugăciune, strigăt sau tăcere sunt teme des abordate în lucrările artistului. Peste toate însă tronează simbolurile Sfintei Treimi. Lucrările sale se găsesc răspândite în toate zonele ţării, dar şi în multe ţări din Europa: Germania, Ungaria, Franţa, Italia, Anglia, Irlanda sau din Asia. Primele lucrări le mai păstrează cu sfinţenie.Artistul a avut un dor, să vadă artiştii locali reuniţi într-un singur grup. Aşa a luat naştere un proiect alături de Ştefania Pop. A apărut Uniunea Artiştilor Plastici care avea ca scop promovarea artiştilor locali.
Sculptorul a fost ca un tată, mentor, frate mai mare pentru tinerii artişti. Deşi mai degrabă boem şi naiv, Ştefan credea în valoarea artiştilor. Nu lăsa garda jos nicioadată. Cu umor şi înţelepciune, ghidat de credinţa în Dumnezeu, îi încuraja şi îi îndemna să nu se descurajeze, orice ar fi.
“Credinţa în valoarea artiştilor a fost pentru Pişti exact ca şi un Tatăl Nostru, un crez. Un om care se naşte cu un har, trebuie să meargă mai departe indiferent de piedicile pe care i le pune societatea, asta e datoria artistului. Viaţa unui artist e o viaţă de sacrificiu şi cred că acuma sacrificiul s-a împlinit pentru Pişti, acuma rămâne să-I ducem noi lucrările mai departe”, spune Ştefania Pop.
Prietenii artişti nu-l vor uita niciodată. O mare pierdere, o grea suferinţă îi încearcă în aceste clipe, dar promit că vor avea grijă ca memoria lui să fie respectată, iar lucrările să fie promovate în continuare.
“Sperăm că vom reuşi cu sprijinul autorităţilor şi cu acordul familiei să ne permită să conservăm ce a mai rămas după Pişti, lucrările personale, dar şi cele pe care le-a adunat de la alţi artişti. E datoria noastră, dar şi a întregii comunităţi sighetene, pentru că Ştefan Balazs şi-a închinat toată viaţa pentru artă şi pentru a lăsa ceva Sighetului şi Maramureşului istoric, pentru că el a umblat în lung şi-n lat, peste tot, tocmai pentru a vedea cel mai frumos copac, cea mai frumoasă cioată”, povesteşte Ştefania Pop.
Într-un reportaj realizat de TV Sighet cu artistul în luna februarie, Ştefan Balazs a rostit cuvinte memorabile despre viaţă, despre credinţă, despre artă, despre moarte.
„Mulţumesc lui Bunul Dumnezeu că acuma 56 de ai mi-a dat viaţă mama, mi-a dat Dumnezeu viaţă prin maică-mea şi atâţia ani de zile mi-a dat harul ca să creez pentru binele omenirii”, a spus Ştefan Balazs.
Lângă monumentul creat de artist la mormântul părinţilor din Cimitirul Reformat, Ştefan Balazs a spus „Ei bine, ei vor trăi acuma prin acest monument, dar eu vreau să mă întâlnesc cu ei şi cu toţi cei dragi, acolo sus, în ceruri”.
Modest şi generos din fire, sculptorul a pus mai mare preţ pe prietenie, decât pe averi şi bunuri materiale. „Eram aşa într-o linişte, într-o pace şi l-am întrebat pe Dumnezeu şi Dumnezeu mi-a zis că eu mi-am adunat averi în ceruri”, a spus atunci sculptorul.
„Eu am zis întotdeauna ca binecuvântarea lui Bunul Dumnezeu şi dragostea lui cu care ne-o dat Fiu de Crăciun şi noi L-am răstingnit de Paşte şi mântuirea noastră a costat foarte mult şi vreau ca dragostea asta să trăiască în inimile oamenilor, pentru că eu întotdeauna am spus că pacea în om face legătura cu Dumnezeu. Eu spun că Dumnezeu creează prin mine, pentru că eu nu mă pot da mare, că uite ce sculptor sunt. Eu chiar acuma, la vârsta de 56 de ani am ajuns la concluzia că cu cât creez mai mult, cu atâta sunt mai mic. De ce? Pentru că văd că Dumnezeu creează.Nu merge nimic, numai dacă te ajută Bunul Dumnezeu şi oamenii în ziua de azi nu au pace, nu au linişte şi nici cu Bunul Dumnezeu nu pot să dicute, aşa în ei înşişi”, era crezul sculptorului.
În interviu, Ştefan Balazs a vorbit şi despre moarte: „M-a încercat cu multe viaţa, dar eu îi mulţumesc Lui Dumnezeu pentru toate. Eu nu mă speriu de moarte, doar ne întoarcem de unde am venit. În clipa când suntem în uterul mamei , sufletul lui Dumnezeu se mută în noi şi ne dă viaţă”, a spus regretatul artist, Ştefan Balazs.
Lasa un raspuns