Luni, 9 aprilie, actorul francez Jean-Paul Belmondo împlineşte 85 de ani. Mereu îndrăgit de femei, el a rămas unul dintre cei mai iubiţi actori francezi din toate timpurile, aflându-se, an de an, şi în topul celor mai importante personalităţi din istoria Franţei.
Cel alintat „Bebel”, cu chipul brăzdat de riduri şi tot timpul bronzat, însă cu sănătatea serios şubrezită, continuă să rămână, şi la această vârstă respectabilă, un tip glumeţ şi pus mereu pe şotii, având grijă să transforme clipe potenţial terne, întâmplate departe de platourile de filmare care i-au adus celebritatea, în momente cu adevărat memorabile. Jean-Paul Belmondo s-a născut la 9 aprilie 1933 la Neuilly-sur-Seine, o suburbie a Parisului, într-o familie de artişti, tatăl său, de origine italiană, fiind un sculptor renumit, Paul Belmondo (1898-1982), născut în Algeria dintr-un tată sicilian şi o mamă piemonteză. Încă de mic, Belmondo visa să joace în piese de teatru, însă el a fost un elev extrem de indisciplinat, ale cărui pasiuni erau doar boxul şi fotbalul.
A practicat, chiar, boxul ca amator, pentru scurt timp, începând cu 10 mai 1949, realizând patru victorii şi un egal, însă în acel an, la vârsta de 16 ani, suferă o infecţie primară a tuberculozei şi se decide să renunţe la box şi să devină actor. Este înscris, apoi, la o şcoală teatrală, sub direcţia lui Raymond Girard, care, la sfaturile tatălui său, îl ajută să intre în Conservatorul de Artă Dramatică. În anul 1953 debutează în teatru, în două piese la „Théâtre de l’Atelier”: „Médée” de Jean Anouilh şi „Zamore” de Georges Neveux, în regia lui André Barsacq, iar în 1957, îşi face debutul şi în film, în producţia „Fă-te frumoasă şi taci”, de Marc Allegret. După alte câteva roluri lipsite de anvergură, în anul 1960, obţine primul său rol major, în pelicula “Cu sufletul la gură/A bout de souffle”, de Jean-Luc Godard, în care a jucat alături de Jean Seberg, rol care avea să-l aducă în atenţia publicului francez, consacrându-l ca star absolut şi una dintre figurile-cheie ale mişcării „French New Wave” din acei ani.
Au urmat rolurile din filme precum „Leon Morin, Priest” (1961) al producătorului Jean-Pierre Melville, „Le doulos” (1963) şi „Pierrot le fou” (1965). În fapt, între anii 1961 şi 1963, Jean-Paul Belmondo a fost desemnat cel mai bun actor francez, în urma sondajelor revistelor Le Figaro, Le Film francais şi Cine Revue. Cu rolul din „l’Homme de Rio” (1965), cariera sa s-a îndreptat spre un cinematograf mai comercial, compus în principal din comedii şi filme de acţiune.
Citeşte mai mult AICI
Lasa un raspuns