O perdea groasă de fum

O perdea groasă de fum s-a așternut de vreo două săptămâni pe scena politică românească. Primul tun de fum, dacă putem spune așa, l-a dat proaspătul premier Mihai Răzvan Ungureanu prin interviul din „gura lupului”, de la Antena 3. Vreo câteva zile diverși comentatori au fost focalizați doar asupra acestui interviu, în care de fapt Ungureanu n-a spus nimic sau, mai precis, n-a spus nimic în ceea ce privește guvernarea. Cei care nu-l simpatizează pe Mihai Gâdea au privit interviul cu enormă satisfacție, ca și cum misiunea unui premier într-o țară în criză este aceea de a demonstra că ține piept unui moderator de televiziune. Tot cu enormă satisfacție au privit acest interviu și aceia care nu simpatizează USL-ul, dar cărora le este rușine să se mai asocieze cu Băsescu și cu PD-ul. Pentru aceștia din urmă Mihai Răzvan Ungureanu este un fel de „gură de oxigen”, pentru cei care vor să spere că, iată, pe acea parte a spectrului politic ar mai putea totuși exista câte ceva sau cineva.
A doua salvă de fum a fost lansată de Traian Băsescu. în două interviuri succesive. Președintele ne-a comunicat cum i-a propus el lui Victor Ponta funcția de premier. În concertul de comentarii și replici, una a trecut aproape neobservată, anume aceea a lui Kelemen Hunor. Om mai serios, politicianul de naționalitate maghiară a informat sec că singurul nume propus de președinte pentru funcția de premier a fost acela al lui Ungureanu.  Chiar dacă n-am avea detalii despre întâlnirea de la Cotroceni, deși avem, de la participanții direcți, nu se poate imagina că Traian Băsescu și PD-ul chiar ar fi avut în vedere să cedeze guvernarea pentru a cărei păstrare depun atâtea eforturi de dezinformare.  
Ce este însă în spatele acestei groase perdele de fum? Pentru a afla răspunsul ar trebui să ne uităm un pic ce se întâmplă în economie și mai ales care sunt mizele financiare ale acestui final de mandat pentru actuala putere.
În aceste zile se joacă de fapt ultimele tunuri, se joacă contractele de energie și privatizarea Hidroelectrica. Și probabil un nou împrumut extern al României. Autoritățile române avuseseră data de 15 februarie drept termen convenit cu organismele internaționale pentru rezilierea sau renegocierea contractelor cu „băieții deștepți” din energie. Cei care cumpără energie ieftină de la Hidroelectrica și o revând scump. Contractele în cauză acoperă cca 22% din piața energiei, iar pierderile cauzate Hidroelectrica de „băieții deștepți” sunt estimate la cca 300 milioane euro pe an. Nici privatizarea în sine a Hidroelectrica nu este un subiect care poate fi trecut cu vederea, vorbind aici de o companie cu sarcini mult mai extinse, vitale pentru securitatea națională: producția de energie, dar și furnizare de apă, irigații, regularizări de cursuri etc.
Sigur, când vorbim de sume precum cele de mai sus, sifonate prin contracte-căpușă, dintr-o dată capătă alt sens și altă dimensiune problema majorării salariilor sau, de fapt, a recuperării tăierilor. Atât cât mai pot fi recuperate, în condițiile scăderii dramatice a puterii de cumpărare din cauza inflației. Puterea a tot vehiculat drept scuză confortabilă în ultimii ani pentru neaplicarea niciunei măsuri de relansare și chiar pentru ignorarea legii și a hotărârilor justiției  lipsa banilor. De câte ori nu l-am auzit pe Traian Băsescu spunând: „nu sunt bani”. Asta în paralel cu o altă teorie, la fel de falsă, că austeritatea era singura cale și „nu se putea altfel.”
Această perdea groasă de fum are așadar nu doar o miză politică și nu intră doar în registrul diversionist de semănare a îndoielii și mutare a sensului dezbaterii publice, cu care ne-am obișnuit deja. Ci s-ar putea să ascundă în plus niște interese economice, pe bani mulți.