LUMEA MODEI: Cine a fost Catherine, adevărata Miss Dior?

 Designerul de modă francez Christian Dior și-a botezat faimosul parfum Miss Dior în onoarea surorii sale mai mici, Catherine, luptătoare în Rezistența franceză și mare iubitoare de flori, scrie în ediția electronică de sâmbătă cotidianul spaniol El Pais.
Catherine Dior a avut mereu o relație foarte strânsă cu fratele ei mai mare, în ciuda faptului că felul ei de-a fi nu se potrivea cu un stil de viață în lumina reflectoarelor. Însă Catherine este mult mai mult decât ‘sora lui…’ sau decât femeia care a dat numele unuia dintre cele mai cunoscute parfumuri din lume. A fost o femeie cu convingeri, o eroină a Rezistenței franceze împotriva ocupației naziste, a fost torturată și a supraviețuit lagărelor de concentrare, trăind apoi din vânzarea de flori până la moartea ei, în 2008. Specialitatea ei erau trandafirii și iasomia, adică exact acele flori care au stat la baza creării primului parfum al casei Dior, Miss Dior, în 1947.
Catherine era cea mai mică din cei cinci frați. S-a născut în 1917, fiind cu 12 ani mai mică decât Christian, însă diferența de vârstă dintre cei doi nu i-a împiedicat să fie toată viața foarte apropiați. La începutul anilor 30 ai secolului trecut, familia Dior a primit o dublă lovitură: pierderea mamei și falimentul, ceea ce l-a făcut pe capul familiei să părăsească Normandia natală și să se mute în sudul Franței. A luat-o cu el și pe fiica cea mică, pe Catherine, instalându-se la Caillan, la 20 de kilometri de Grasse (oraș socotit astăzi capitala mondială a parfumeriei — n.r.).
‘Christian Dior (…) mergea des (acolo) să-și viziteze tatăl și sora, iar acest lucru i-a permis să descopere parfumeria din Grasse’, zonă unde se cultivau intens trandafiri și iasomie, a declarat Frédéric Bordelier, președintele departamentului Brand Heritage al Casei Dior.
Destinul lui Catherine avea să cunoască o nouă turnură în 1941, în plin război mondial. Se afla la Cannes, pe Coasta de Azur, când a intrat într-un magazin ca să-și cumpere un radio, iar acolo l-a cunoscut pe Hervé des Charbonneries. A fost dragoste la prima vedere și, cu toate că Hervé era căsătorit, cei doi au început o relație care a durat toată viața. Tânăra și-a urmat iubitul și s-a înrolat în rețeaua franco-poloneză a Rezistenței, care opera în sudul Franței. Cei doi furnizau informații despre dușmanul german trupelor generalului De Gaulle și aliaților. Catherine dactilografia la o mașină de scris — mașină păstrată și astăzi de urmașii ei — toate rapoartele, pe care le trimitea apoi la Londra.
Cu prilejul călătoriilor ei la Paris, Catherine înnopta adesea în casa fratelui ei, cu toate că acesta nu era la curent cu activitățile ei în Rezistența franceză. Avea să afle ulterior acest lucru, atunci când, la 6 iulie 1944, Catherine trebuia să se vadă cu o tovarășă de luptă, în Piața Trocadero, însă în locul acesteia, la întâlnire au apărut agenți ai Gestapoului, care au arestat-o și au torturat-o. La 15 august 1944, în ajunul eliberării Parisului, Catherine a fost suită într-un tren și deportată la lagărul de concentrare pentru femei din Ravensbrück (nordul Germaniei), de unde a ieșit abia în mai 1945. ‘I-au acordat toate medaliile de onoare posibile și imposibile, în Franța și în Polonia, însă ea a fost mereu foarte discretă cu acest capitol din viața ei’, spune Bordelier.
Câțiva ani mai târziu, Catherine va depune mărturie într-un proces militar împotriva a 14 reprezentanți ai biroului din Paris al Gestapoului, în care a fost nevoită să descrie torturile la care a fost supusă. ‘Domnule președinte, serios acum! Au fost oameni care au murit, iar noi acum discutăm detalii din cauza unor nenorociți!’, s-a înfuriat ea în timpul audierilor, când președintele tribunalului i-a cerut să vorbească în detaliu despre persoanele prezente. Totodată, Catherine s-a demarcat public de declarațiile cu caracter neonazist ale nepoatei sale Françoise, care, în 1963, s-a măritat cu Colin Jordan, cea mai importantă figură a neonazismului în Marea Britanie.
După război, autoritățile au recompensat-o pentru eroismul ei, oferindu-i o autorizație specială ca vânzătoare de flori proaspete în piața Les Halles din Paris. Și astfel, Catherine s-a dedicat cultivării rozelor și iasomiei în casa ei din Grasse, flori pe care le livra apoi maeștrilor parfumeuri din zonă. Totodată, ea mergea frecvent la Paris pentru a vinde flori, dar și pentru a-și vizita faimosul frate. La fel s-a întâmplat și în acea zi de iarnă, în 1947, în care s-a născut Miss Dior. Legenda spune că în acea zi, pe când fratele ei se chinuia împreună cu câțiva prieteni să găsească un nume pentru parfumul nou creat, Catherine a dat năvală în casa de pe Avenue Montaigne, la numărul 30 (unde Christian Dior și-a deschis primul magazin de modă — n.r.), moment în care muza lui Dior, Mitzah Bricard, a cărei mamă era englezoaică, a spus: ‘Ah, uitați-o și pe Miss Dior!’ ‘Miss Dior: ei bine, ăsta va fi numele parfumului meu!’, ar fi răspuns Christian.