Toporașii, vestitorii primăverii, alături de alte flori, sunt cunoscuți încă de pe vremea Greciei Antice, pentru frumusețea lor, dar și pentru efectele terapeutice.
Floarea echinocțiului (Viola odorata), o mică plantă perenă, numită astfel pentru că înflorește în preajma producerii fenomenului astronomic și denumită popular toporaș, violetă, tămâioară, floare domnească, face parte din familia Violaceae, ce cuprinde între 500-600 de specii. Este originară din Europa și din Asia și o putem găsi în păduri și parcuri, însă poate fi, și chiar este, cultivată și în grădini.
Între caracteristicile toporașilor se numără și faptul ca aceștia cresc în grupuri, florile sunt în mod normal de culoarea violet închis sau alb, au un miros aromat-dulce și un pețiol destul de lung. Frunzele sunt în formă de inimă, florile pot ajunge până la o înălțime de circa 3 cm, iar planta se înmulțește prin stoloni.
O caracteristică mai deosebită este că această plantă produce flori atât primăvara, cât și toamna, dar florile sunt diferite. Primăvara florile ei sunt pe deplin formate și parfumate și nu produc nicio sămânță, în timp ce în toamna, aceste flori sunt foarte mici și nesemnificative, ascunse printre frunze, fără miros și produc semințe din abundență. Astfel de plante sunt numite cleistogamous și toate sunt auto-fertilizante, potrivit site-ului botanical.com. Fructul este o capsulă plină cu semințe.
Florile de toporaș conțin: uleiuri volatile, rezine, viola-cvercetina, violamina — o substanță colorată albastră, acid acetil — salicilic, mucilagii, zaharuri, substanțe minerale; frunzele de toporaș conțin: ulei volatil de culoare brună, format din esteri metilici ai acidului salicilic și nonadienol; rizomii și rădăcinile de toporaș conțin: saponozide, un alcaloid — odorantina, uleiuri volatile, principii amare, esteri ai acidului salicilic.
În scop terapeutic, de la toporaș se folosesc florile, frunzele, rădăcinile și rizomii speciei, cele din urmă se culeg toamna în lunile august-septembrie. Din rădăcina plantei se prepară decoctul de toporași. Toate părțile recoltate și uscate ale plantei se păstrează separat în pungi de hârtie (flori, frunze, rădăcini).
Florile și frunzele au un gust dulceag, mucilaginos și se culeg în martie-aprilie. Părțile aeriene ale plantei și mai ales florile sunt recomandate în tratamentul afecțiunilor căilor respiratorii (bronșită, pneumonie, astm bronșic) datorită proprietăților emoliente, fluidificante și expectorante, ajutând la vindecarea tusei și eliminarea mucozității vâscoase de la nivelul aparatului respirator. Infuzia concentrată de flori (5 lingurițe la o cană cu apă) se poate utiliza ca apă de gură, datorită proprietăților odorizante sau pentru gargarism, în caz de amigdalită. Florile sunt și un bun laxativ.
Lasa un raspuns