La război sau la puşcărie?

Există multe necunoscute, atunci când ne punem întrebarea: de ce l-a ales dl preşedinte Băsescu taman pe Ungureanu drept candidat de premier. Să fie faptul că provine din „servicii”, iar serviciile sunt, după cum se ştie, cu Băsescu? Contează oare dl Băsescu că noul premier Ungureanu va fi la fel de supus ca şi Umil Boc? Şi dacă da, pe ce se bazează? Il are oare la mână cu ceva Băsescu pe Ungureanu? Vrea oare dl Băsescu să ne transmită nouă, tuturor, mesajul că rămâne stăpân pe situaţie şi că el, Băsescu, va continua să conducă poporul cu mână forte, prin intermediul serviciilor? Sau, dimpotrivă, Ungureanu i-a fost impus lui Băsescu de către o putere mai mare decât preşedintele României? Cine asupra cui va avea o influenţă reală în toată această şaradă ocultă? Ce program de guvernare poate prezenta un Cabinet care nu are la dispoziţie – să admitem – decât doar câteva luni? De ce nu a precizat nimeni foarte clar cu ce mandat vine Ungureanu în fruntea Guvernului?
Să ne reamintim că în istoria recentă a României s-a mai întâmplat ceva asemănător. Mă refer la Guvernul interimar Theodor Stolojan, dintre octombrie 1991 – noiembrie 1992. Pe la sfârşitul lunii septembrie 1991, fost Guvern legitim Petre Roman, rezultat din alegerile din 20 mai 1990, a fost înlăturat prin forţă, în urma complicităţii preşedintelui Iliescu şi a S.R.I. cu hoardele de mineri sosiţi încă o dată la Bucureşti. După aceasta a fost numit un premier interimar, în persoana lui Theodor Stolojan, precum şi un guvern intermiar, în care a intrat şi Opoziţia, cu un mandat clar precizat, alcătuit din doar două obiective: (1) organizarea de alegeri corecte şi (2) asigurarea stabilităţii macroeconomice, sarcini de care Stolojan s-a achitat cu succes. Să nu omitem, totuşi, că Stolojan cel din 1991 era un cu totul alt om decât cel din 2004.
Şi acuma ar fi trebuit să se procedeze la fel. Şi acuma era nevoie de un Guvern interimar, politic sau tehnocrat, acceptat inclusiv de către Opoziţie, care să aibe ca obiectiv principal organizarea de alegeri anticipate corecte şi care totodată să fie credibil că poate organiza alegeri corecte. Asta ar fi fost singura soluţie normală, cerută şi de către opinia publică şi de către forţele politice din Opoziţie. Deoarece nu a fost propusă o soluţie normală, nu ne mai rămâne decât să încercăm să răspundem la alte două întrebări: de ce Ungureanu şi de ce mandatul său nu este precizat?
Mihai Răzvan Ungureanu pare un premier atipic. Dânsul şi-a început cariera politică ca orice tânăr de viitor la UTC, trecând apoi fără prea multe scrupule pe la mai multe partide – şi de stânga şi de dreapta – ca tot românul imparţial. Este un tip încă tânăr, elegant, aparent mai spălat decât alţii inclusiv sub raportul educaţiei, parfumat, frezat, corect gramatical, poliglot ca tot evreul de condiţie bună, bine şcolit în ţară şi dus pentru spălare de creier în străinătate, un personaj despre care există foşti ofiţeri SRI dispuşi să depună părturie că ar fi agent al MOSSAD. Prin dl Ungureanu, SUA şi Israel pot să controleze în totalitate ce o mai fi rămas din ceea mai este numit anacronic în Constituţie sub cuvinte precum: România, stat suveran, independent etc., Parlament, Preşedenţie etc, etc.
Pe de altă parte, interesul dlui preşedinte Băsescu, al camarilei, al foştilor miniştri şi funcţionari guvernamentali, al parlamentarilor PDL, al PDL în ansambul la toate nivelele, al tuturor profitorilor regimului este ca alegerile să fie amânate cât mai mult, la sfântu’aşteaptă sau, dacă se poate, să nu se mai ţină niciodată. Pentru că pedeliştii toţi, de sus şi până jos, au furat la greu şi ei nu doresc să vină scadenţa, ziua judecăţii. Ei au toate motivele acuma să urască în mod sincer ceea ce se numeşte „democraţie”. In Piaţa Universităţii din Bucureşti, dar şi în alte oraşe din ţară, s-a scandat „La puşcărie”! Dar cine ar dori să se confrunte cu posibilitatea puşcăriei? Fostul premier Năstase a fost condamnat deja pentru ceva hoţii infinit mai mărunte, ceva termopane, bibelouri chinezeşti, bacşişuri prezentate drept moştenire – chestii meschine prin comparaţie cu dispariţia flotei României şi cu miliardele de euro puse la păstrare de către guvernanţii pedelişti la bănci din străinătate.
Şi atunci nu este Ungureanu un fel de „om providenţial”, care poate scăpa ţara de pacostea alegerilor şi pe guvarnanţi de perspectiva puşcăriei? S-ar putea ca o coaliţie SUA-Israel să atace Iranul în curând, poate chiar prin martie-aprilie. Şi atunci cine este omul mai potrivit să bage România aiurea în război împotriva Iranului, dacă nu posibilul agent MOSSAD-CIA Ungureanu? Ce ne va costa o declaraţie formală de război la adresa Iranului? Probabil nimic. Da, dar vom avea, în sfârşit, război! Şi atunci guvernanţii de azi vor avea în sfârşit motive absolut justificabile, constituţionale şi legale, pentru a amâna alegerile la nesfârşit. Cum poate fi înţeleasă altfel ideea dlui Ungureanu de a veni azi, 9 februarie 2012, în Parlament cu un program de guvernare care seamănă cu unul pe termen lung? Sau zâmbetul lui rece, reptilian, când a anunţat că el nu vine premier ca să plece, ci ca să rămână?