S-a regăsit marele sigiliu, scrie Dr Schönherr Gyula în ziarul Nagybánya és vidéke din 1 ianuarie 1905.
”Marele nostru sigiliu, pierdut demult, a fost găsit în adâncurile pământului, a devenit din nou al nostru și strălucește acolo, în muzeul orașului nostru, ocupând primul loc printre amintirile vieții vechiului oraș. Vechiul sigiliu, o capodoperă a orfevrării, cu venerabila figură a regelui Sfântul Ștefan și celebra mare scenă a minerilor, care cu întreaga sa structură și design, reprezintă atât de elocvent fosta măreție a orașului Baia Mare și standardul înalt al statului public, a cărei dispariție am considerat-o o pierdere ireparabilă.
Deocamdată, despre tiparul de sigiliu este suficient să spunem că finețea lucrării depășește chiar și așteptările pe care le-am putut avea pe baza tiparului de sigiliu din 1480 cunoscută până acum nu numai din punct dr vedere a importanței sfragistică, ci și pentru importanța istorică care ocupă primul loc în ceea ce privește sigiliile, care reprezintă măreția de odinioară a acestui oraș cu o lucrare atât de remarcabilă și privim cu mândrie la locuitorii orașului din acele vremuri, care au imortalizat măreția de odinioară a acestui oraș și de asemenea suntem atât de mândri că străvechiul clenodiu a revenit în stăpânirea orașului.
În orice caz, publicul orașului îi datorează recunoaștere concetățeanului nostru care, din grația întâmplării, a dat peste această descoperire valoroasă și a făcut posibil ca aceasta să fie achiziționată pentru muzeul orașului.”
La începutul anului 1906 cetățenii orașului Baia Mare se pregăteau pentru alegeri, scrie ziarul Nagybánya és vidéke din 7 ianuarie 1906.
” Am fost în fața urnelor nu cu mult timp în urmă și s-ar putea să fim din nou în curând, așa că acest act nu este foarte neobișnuit pentru noi, dar vine întotdeauna cu o anumită emoție.
Nu suntem un ziar politic, nu avem dreptul și nu vrem să comentăm cine în ce partid se înscrie. Aceasta, este problema privată a fiecăruia, iar libertatea individuală trebuie respectată în toate circumstanțele.
Vrem doar mai mult să atragem atenția concetățenilor noștri, pentru a ne păstra calmul demn de reputația orașului Baia Mare, vă îndemnăm la moderație înțeleaptă, exprimarea voinței poporului să fie clară, calmă și demnă, deoarece victoria, oricum nu depinde de entuziasm și izbucniri. Baia Mare este punctul central cultural al unei regiuni, un oraș construit printre munți, a cărui cetățeni patrioți ar trebui să fie un exemplu pentru regiunile îndepărtate.”
Al patrulea Revelion pe timp de război, este articolul pe prima pagină a ziarului Nagybánya és vidéke din 3 ianuarie 1918.
”Am trăit și al patrulea Revelion pe timp de război. A fost un Revelion trist, ca toate celelalte de la izbucnirea războiului.”
Nu este zăpadă, scrie Ziarul Brașovean în pagina ”Să vedem Baia Mare” din 11 ianuarie 1935.
”Nu este zăpadă, spun cu amărăciune sportivii băimăreni. Și cine face sport în Baia Mare? Toată lumea, de la copilul din poală, până la bunicul cu ateroscleroza incipientă.
Mâine, poimâine ajunge și acoperișul pe cabană, dar nu este zăpadă. Prin munții din jurul orașului Baia Mare putem vedea doar petice de zăpadă. La urma urmei, toată lumea tânjește să iasă în munți. Și se plâng cât de rău a fost tratat orașul de către natură în acest an. A plouat vara și a spălat speranțele populației care aștepta vacanța. Noile plaje erau goale, vremea adevărat bună a sosit abia spre sfârșitul verii.
Acum, schiorii, și patinatorii din Baia Mare așteaptă iarna și zăpada, care nu va veni. Așteaptă zăpada și odată cu ea turismul și proprietarii restaurantelor, hotelierii și comercianții. Toată lumea urmărește cu entuziasm buletinul meteo la radio. Ghicitorii promit mereu zăpadă, care se lasă așteptat, precum reabilitarea Școlii de Pictură de către consiliul orășenesc. Însă putem fi siguri că zăpada va acoperi cu pătură groasă de zăpadă vârfurile munților din jurul Băii Mari, când va cădea tencuiala de pe pereții Școlii de Pictură. La urma urmei, natura, dacă uneori întârzie, măcar este mai de încredere decât comisia interimară a orașului.”
Tot Ziarul Brașovean în pagina ”Să vedem Baia Mare” din 11 ianuarie 1935 apare un ghid turistic pentru Baia Mare
Ce merită și ce trebuie de vizitat în orașul minier
Pe lângă frumusețea naturii din jurul Băii Mari, există atracții și în interiorul orașului. Desigur, trebuie să fii băimărean, ca să le cunoști. Jurnalistul local Krizsán P. Pál a publicat anul trecut, un ghid turistic, care îi ghidează pe turiști spre toate locurile care merită văzute. Pe baza instrucțiunilor din această carte, am vizitat clădirea Primăriei orașului Baia Mare, care în urmă cu optzeci de ani era încă un han în care Petőfi Sándor și-a petrecut noaptea nunții.
O placă comemorativă amplasată în Centrul orașului marchează casa în care s-a născut marele actor maghiar Lendvay Márton. Tot în Centru se află și casa în stil gotic în care a trăit regina maghiară care a fost atrasă de aurul din oraș pe vremea lui Ludovic cel Mare.
Țințirimul este un reper special al orașului Baia Mare. Aici se află turnul Ștefan, ai cărui ziduri de fundație au șase sute de ani, pe care se află încă relieful Roland, care era menit să indice dreptul orașului de paloș. În același loc se află și gimnaziul, care a fost construit în secolul al XVIII-lea și restaurat de atunci.
Pe strada Maghiară, în casa avocatului Troplovits Imre a locuit scriitorul Kemény Zsigmond. La capătul străzii, în casa medicului șef Ciortea s-a născut celebrul istoric Dr. Schönherr Gyula. Casa este marcată cu o placă.
Neapărat trebuie vizitat fostul conac al contelui Teleki Sándor și casa de pe Strada Mare a Monetăriei în care s-a născut celebrul cântăreț de operă Takács Mihály.
Desigur, când ne aflăm în Baia Mare, nu putem rata să vizitam minele, frumosul parc, Flotația modernă a trezoreriei de pe Dealul Crucii, celebra Colonie a Pictorilor, fabrica de covoare a lui Mezey Elemér, muzeul orașului, bazinul de acumulare și cele șapte biserici din Baia Mare, în care regăsim mai multe capodopere de artă.”
Lasa un raspuns