Dăm vitele pe animale de companie! Din păcate asta e soarta dramatică a ceea ce era o dată ocupaţia de bază a ţăranului roman. Din cauza creşterii costurilor la produsele animaleiere, dar şi la lucrările de întreţinere şi creştere a animalelor, mulţi ţărani din satele maramureşene aleg să renunţe la vitele de pe lângă casă şi chiar şi la muncile agricole. În multe localităţi din Maramureşul Istoric s-a constatat că numărul vitelor a scăzut simţitor, în schimb a crescut numărul animalelor de companie, in special cel al câinilor
In multe localitati din Maramuresul Istoric s-a observat o scădere dramatică a şeptelului local. Oamenii din sate au renuntat incet incet la ocupatia de baza. Nu mai creasc animale. In Campulung la Tisa de exemplu numărul vitelor de lapte a scazut simţitor. Aici doar oile mai prezinta interes, dar numai pentru crescatorii care mai au stâna proprie. Caii s-au împuţinat din cauza anemiei. Au fost consultaţi, iar cei afectaţi au fost duşi la abator Primarul Valentin Pop încearcă să formuleze o explicaţie.“Produsele animaliere nu sunt plătite bine. Costurile lucrărilor pentru întreţinere şi creşterea animalelor au crescut foarte mult. Pe de altă parte foarte mulţi oameni s-au reprofilat s-au au plecat la muncă în străinătate. Mai demult mergea treaba strună, când existau CAP-urile, apoi, după 90 lumea mai lucra pământul după ce au fost retrocedate terenurile, dar acuma s-au diminuat mult lucrările zootehnice”, explică acesta.
Întrebat care vor fi consecinţele în acest caz asupra agriculturiii locale , dar şi asupra economiei comunităţii, primarul Valentin Pop s-a arătat destul de pesimist.“Atâta timp cât ne mulţumim să cumpărăm produse animaliere din import asta ne va fi soarta”, a adăugat primarul.
Numarul vitelor a scazut, în schimb a crescut numarul animalelor de companie, in special cel al cainilor. Aşa se face ca la ora actuala, comuna are mai multi caini, decat vite, dar fenomenul nu este specific numai aici. Din pacate el s-a răspândit şi în sate, acolo unde creşterii vitelor era păstrată ca o adevărată tradiţie moştenită din tată în fiu.

Lasa un raspuns