Celebrul naist Gheorghe Zamfir, interpret, compozitor şi muzicolog, s-a născut la 6 aprilie 1941, la Găeşti, judeţul Dâmboviţa. Este supranumit ‘regele naiului’.
Se înscrie, în 1955, la Şcoala specială de muzică din Bucureşti (astăzi Liceul de Muzică ‘Dinu Lipatti’) la clasa profesorului Fănică Luca. În 1959 obţine Premiul I şi titlul de laureat pe ţară. Din acest an datează primele sale melodii înregistrate, compoziţii în stil folcloric pe care le-a interpretat cu Orchestra Populară a Radiodifuziunii Române. În 1961, se înscrie la Conservatorul ‘Ciprian Porumbescu’ din Bucureşti, pe care îl absolvă cu o dublă specializare în pedagogie (1966) şi dirijorat pentru cor şi orchestră (1968). La 24 martie 2005 îşi susţine doctoratul, obţinând calificativul Summa cum laude pentru teza intitulată ‘Naiul – geneză, evoluţie şi semnificaţie’, coordonată de profesorul universitar Gheorghe Oprea.
În timpul studenţiei, din 1966 devine dirijor al ansamblului folcloric ‘Ciocârlia’ din Bucureşti, care număra peste 300 de artişti. Cu acest ansamblu s-a bucurat de un mare succes în cadrul numeroaselor turnee pe care le-a făcut atât în ţară, cât şi în străinătate (Germania, fosta Uniune Sovietică, Elveţia, China). Tot în această perioadă înregistrează primul său disc la Electrecord, pe care se află renumitele piese ‘Doina de Jale’ şi ‘Doina ca de la Vişina’, iar în 1968 este editat cel de-al doilea disc al său. După demisia de la ansamblul ‘Ciocârlia’, în 1969, Gheorghe Zamfir începe, în următorul an, marea aventură a vieţii sale artistice, continuată şi după plecarea în Franţa, în anii ’80. În 1970, după ce alcătuieşte un taraf concertistic, va înregistra un succes extraordinar pe scenele teatrelor pariziene. În 1971 a entuziasmat publicul francez cu cele 45 de recitaluri susţinute pe scena teatrului ‘Vieux Colombier’, cântând pentru prima oară la cele patru naiuri – soprano, alto, tenor, bas -, create de el încă din 1968.
Prin noile sale instrumente şi prin începerea introducerii acestora în toate stilurile şi genurile muzicale, Gheorghe Zamfir a revoluţionat sunetul la scară universală. Muzicianul aduce schimbări inovatoare naiului tradiţional românesc de 20 de tuburi, înlocuindu-l cu noi variante conţinând succesiv 22, 25, 28 si 30 de tuburi, pentru lărgirea domeniului tonal, astfel: naiul alto (22 de tuburi), tenor (25 de tuburi), bas (28 de tuburi) şi naiul contrabas (30 de tuburi – apărut în 1972). În 1972 a ‘inventat’ stilul Nai-Orgă, prin care a introdus noi repertorii şi a lărgit considerabil paleta de expresii de interpretare a naiului. În 2003 a confecţionat naiul numit Gigantul, având 42 de tuburi, 1,35 m înălţime şi 1,2 m lăţime. Devine cunoscut şi foarte apreciat în toate ţările lumii, din Statele Unite ale Americii şi Canada până în Australia, Japonia şi Africa de Sud, Israel, Orientul Apropiat şi Extremul Orient, concertele cu taraful său reuşind performanţa continuă extraordinară a unor săli arhipline.
Compoziţiile sale dedicate naiului, în număr de peste 400, acoperă mai multe stiluri muzicale: folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental şi simfonic. Repertoriul lui interpretativ este unul dintre cele mai variate, cuprinde piese de mare virtuozitate şi valoare ale muzicii clasice universale, dar şi alt gen de muzică, rezultată prin prelucrarea originală a unor piese cunoscute ale artiştilor de muzică pop John Lennon, Paul McCartney, Billy Joel sau Elton John.
Printre compoziţiile sale simfonice se află ‘Misa pentru Pace’ pentru nai, cor, orgă şi orchestră, înregistrată la Bucureşti cu Orchestra Radio şi Corul Madrigal (1974), ‘Rapsodia primăverii’, ‘Concert pentru nai nr. 1’, ‘Simfonia Lirica’, concerte pentru nai şi orchestră, ‘Cvintetul Plopilor’, pentru nai şi cvartet de coarde, alături de cele care reflectă tradiţiile muzical-populare româneşti. În paralel, a semnat şi coloana sonoră a mai multor filme, cum ar fi celebrul ‘Once Upon a Time in America’ sau ‘Karate Kid’, ca şi bine cunoscutul ‘The Tall Blonde Man with One Black Shoe’. Integral pe www.agerpres.ro
Lasa un raspuns