Cele 1,5 milioane de persoane refugiate sosite în Germania din anul 2012 ar putea fi, cel puțin teoretic, soluția la sutele de mii de locuri de muncă vacante în cea mai mare economie din Uniunea Europeană. Calificarea profesională necorespunzătoare constituie însă un obstacol major pentru inserția pe piața muncii a unor persoane puțin familiarizate cu sistemul german și care au adesea alte priorități, notează AFP, într-un comentariu difuzat miercuri.
Dată fiind îmbătrânirea demografică, deficitul de forță de muncă constituie pentru economia germană una din marile provocări, pe care, pe termen mediu, refugiații sosiți în masă ar putea-o rezolva, măcar parțial. Începând, de pildă, cu înscrierea la miile de locuri de ucenici disponibile.
‘Refugiații nu cunosc însă sistemul de ucenicie’, principala cale de intrare în viața activă, favorizată de aproape toți angajatorii germani, de la brutării la multinaționale, explică Meike Al-Habash, responsabilă cu formarea profesională la Camera de Comerț și Industrie din Berlin.
În timp ce dezbaterea națională privind integrarea migranților se inflamează, aruncând o umbră asupra politicii mânii întinse duse de cancelarul Angela Merkel, camerele de comerț și industrie, precum și agențiile pentru locuri de muncă își înmulțesc inițiativele de sensibilizare a refugiaților de vârstă activă în legătură cu necesitatea unei calificări, pe o piață de muncă foarte atentă la instruire și diplome.
‘În numeroase cazuri’ însă, migranții ‘au alte priorități’ decât de a urma cursuri de formare, regretă Jürgen Wursthorn, purtător de cuvânt al Agenției federale pentru locuri de muncă din Nürnberg. ‘Nu sunt puține cazurile în care tinerii sosesc în Germania închipuindu-și că vor câștiga rapid bani pentru a-i trimite familiilor lor’, fără a-i mai aminti pe cei ‘care trebuie să le restituie datorii uriașe traficanților’, explică oficialul german.
Aceștia aleg adesea o meserie fără calificare care le va asigura o sursă imediată de venituri, în loc să urmeze o ucenicie, constrângătoare și prost remunerată.
‘Cei care aleg această soluție facilă își fac iluzii’, consideră Conrad Skerutsch, directorul FRAP (agenția pentru dezvoltarea pieței muncii) din Frankfurt, estimând că ‘doar între 5 și 10% dintre solicitanții de azil au un nivel de instruire suficient pentru a se insera pe piața muncii în anul următor sosirii lor în Germania.
Chiar și pentru tinerii refugiați, adesea ‘extrem de motivați’, care urmează o ucenicie concomitent cu cursuri teoretice, drumul este presărat cu obstacole, arată Wursthorn.
‘În jur de 50% dintre refugiații noștri care urmează o ucenicie abandonează cursurile pe parcurs’, afirmă Rudolf Baier, purtător de cuvânt al Camerei micii industrii (HWK) din München.
Această rată de eșec rămâne de două ori mai ridicată decât media, dar este în recul net de când HWK a înființat în septembrie două posturi de asistenți și cursuri specifice pentru a-i sprijini pe tinerii migranți pe perioada cursurilor.
Principalul obstacol în calea reușitei rămâne totuși limba, ‘pentru mulți dintre ei, examenele scrise fiind prea dificile’, din cauza stăpânirii insuficiente a germanei, susține Baier.
Situația este însă și mai complicată pentru migranții mai vârstnici. În pofida experienței profesionale anterioare, mulți ‘nu au nicio calificare, niciun certificat’, riscând să se găsească în șomaj (de altfel, ca și 20% dintre persoanele active fără calificare din Germania), afirmă Achim Dercks, director adjunct al Federației Camerelor de Comerț și Industrie (DIHK).
Pentru acești migranți sunt avute în vedere mai multe soluții, mai ales ucenicia cu normă redusă, deja în vigoare pentru tinerele mame, sau stagii mai flexibile, finalizate cu o diplomă.
‘Totul este încă în faza de testare. În cel mai bun caz, cel puțin 5 ani’ de eforturi îi așteaptă pe refugiați pentru inserția lor profesională, susține Dercks.
Un studiu realizat în 2014 de Agenția federală pentru Migranți și Refugiați (BAMF), dat publicității luni, susține această afirmație: din cei 2.800 de solicitanți de azil cuprinși în studiu, sosiți toți în Germania între 2007 și 2012, numai 37% aveau un loc de muncă în momentul anchetei, iar 23% primeau alocație de șomaj.
Lasa un raspuns