Am salutat venirea dlui Daum la ”națională” la scurt timp după ce a fost numit, iar asta văzându-i discursul, care părea așezat, promițător. I-am prețuit, la momentul respectiv, eleganța dialogului, asta mai cu seamă după selecționeri care făcuseră din trufie un modus vivendi când erau în fața camerelor. Din nefericire însă dl Daum m-a convins, de-a lungul meciurilor poticnite ale ”naționalei”, că atunci când nu poate – sau nu știe – să înjghebe o echipă preferă să dea cu parul. De la rafinamentul de odinioară al discursului a ajuns la țățisme. Jucătorii români selecționabili nu sunt niște nătărăi ai tehnicii, dle Daum, dar poate că n-aveți niscai habar să îi alegeți și să îi mai și puneți în valoare, v-ați gândit cumva la asta până și în treacăt, în momentele dvs. de plenară analiză a fotbalului românesc?
Vă prezint scuze, dle Daum, dacă v-am deranjat întrucâtva somnul de pe banca ”naționalei”. Eu sunt un jurnalist ”de provincie”, cum li se spune celor care nu scriu în București, însă, iertați-mă, dvs. nu sunteți – e un punct de vedere, firește – nici măcar un selecționer de land, darămite de ”națională”. Iar aici vorbesc cifrele, statisticile meciurilor, nu umorile de pripas ale unui suporter al naționalei României care se simte trădat în așteptările lui de discursurile tot mai comice ale unui selecționer care mâine, poimâine va ajunge să se rățoiască la sine însuși.
Ușor cu pianina pe scări, dle Daum. Altfel spus, lăsați-o jos, că măcăne! În rest, s-auzim numai de bine, mister herr. Că mister la ”națională” tot avem, nu mai știe nimeni ce e cu ea.
Utilizăm cookie-urile pentru a vă asigura că vă oferim cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Dacă veți continua să utilizați acest site, vom presupune că sunteți mulțumit de el.OkPolitica de confidentialitate
Lasa un raspuns