Oricine ce ar zice, fostul primar al Borşei, Toader (sau Tony, pour les connaisseurs – cum ar spune românul de viţă oarecum boierească) Mihali e un personaj. Sătul de ce va fi fost el să fie sătul, omul şi-a anunţat demisia din funcţia de edil mai întâi pe Facebook, iar mai apoi şi pe calea cea bătătorită de uzanţe pur administrative. Cu puţin timp înainte de a-şi pune funcţia în cuier, onorabilul domn Toader chiar uimise poporanul, din Maramureş până la Strehaia, Babadag şi înapoi, încercând să facă o şedinţă de consiliu local tot pe Facebook. Aşa i-a venit dumnealui. La urma urmei, dacă Zuckerberg tot a inventat Facebook-ul, în care au ajuns să se lăfăie cu atâta bucurie, abnegaţie şi dăruire vreo şapte milioane de români, de ce să nu-l foloseşti prin toţi porii lui? Nu de alta, dar, oricum am socoti-o, chiar şi zgârcindu-ne la unele limite, reţeaua de socializare cu pricina tot pare ceva mai mare ca Borşa.
Demisia onorabiliului domn Toader e un act care îl priveşte, care ţine numai şi numai de trăirile şi de alegerile dumisale, indiferent că vor fi fiind ele de sictir administrativ ori de răzmeriţă sufletească. Aparte e însă modul în care a făcut-o. E limpede că domnul Toader nu a fost ales ca primar în Borşa doar de oameni care au Facebook în cerdac. A fost votat şi de alde genericii lelea Reghina şi badea Vasile. Oameni simpli, care poate ar fi mai puţin uimiţi să vadă o bivoliţă cântând la harpă decât un primar demisionând pe site-uri de socializare.
Din partea domnului Toader o astfel de atitudine vădeşte un soi de respect căzut în puţ. De cel care te-a ales nu îţi baţi joc ca de un sărăntoc fiindcă nu are reţea de socializare în şură. Sau, dacă o faci, rămâne ca data viitoare să candidezi virtual, într-un oraş virtual, în care lumea să te respecte tot virtual, până când se apucă să râdă natural.
Lasa un raspuns