De la condamnarea lui Năstase, la «cine să meargă la Bruxelles»?

De la condamnarea lui Năstase,  la «cine să meargă la Bruxelles»?

Iată că fostul premier a fost condamnat la doi ani detenţie cu executare. Nu vreau să zic că Năstase ar fi nevinovat. Dimpotrivă. Cât timp a fost mare şi tare, Năstase a acumulat prin tot felul de tertipuri averi uriaşe, cu o lăcomie perfidă, specific ţigănească. In acest dosar, zis «Trofeul calităţii», Năstase a fost acuzat că ar fi atras în mod ilegal fonduri pentru campania sa electorală din 2004.
Aici aş vrea să fac două observaţii. Prima este legată de felul în care Năstase a fost judecat. Completul format din cinci judecătoare, toate femei şi toate numite recent de către Băsescu, prin anii 2010-2011, nu a judecat cu obiectivitate, ci cu vădite sentimente de ură la adresa inculpatului, fapt nepermis într-o Justiţie normală. Explicabil, doamnele în cauză nu sunt judecătoare de carieră, ci unele dintre ele sunt foste procuroare, obişnuite să acuze în stil stalinist. Din reflex, fostele procuroare  gândesc motivarea unei sentinţe ca şi cum ar întocmi un rechizitoriu. Ori iau ca adevărat numai rechizitoriul, fără să asculte cu înţelegere şi în mod cooperant şi partea cealaltă. Nu toate cinci au fost procuroare, ci una dintre ele, Maricela Cobzariu, a lucrat înainte pe la ceva sereleu obscur de prin Moldova şi abia acuma dovedeşte cu isprăvirea studiilor doctorale la… Chişinău!  Personal, nu pot să cred în obiectivitatea unor femei numite de către Traian Băsescu, pentru că atunci ar trebui să cred şi în obiectivitatea Robertei Anastase ori a Monicăi Macovei. S-a mai spus că judecata ar fi fost obiectivă, pentru că toate cele cinci judecătoare ar fi votat în unanimitate pentru condamnare etc.  Sanchi!  Indiferent dacă înmulţim pe cinci cu zero sau luăm o cifră mai mică decât cinci şi o înmulţim cu zero, rezultatul nu poate fi decât aceeaşi sumă nulă.  
In al doilea rând, Adrian Năstase a fost judecat şi condamnat pentru exact acelaşi delict financiaro-electoral pe care l-a comis şi fiica preşedintelui, Elena Băsescu, în cârdăşie cu Monica Iacob Ridzi. Ei bine, ce se va întâmpla într-un viitor oarecare?  Va veni şi rândul Ebei?  Când?  Cum va reacţiona Eba atunci când vor veni gaborii să o salte şi să o bage la pârnaie? Se va preface că îşi taie venele sau va încerca să bea spirt de oţet? Ce va face taică-său, va plânge şi îi va citi testamentul la televizor?
Cred că asta l-a măcinat sufleteşte pe Năstase, anume faptul că hoţi incomparabil mai mari decât el, din anturajul mafiei BUBA nu păţesc nimic, în timp ce el este tradus în  Justiţie. De aceea Năstase a clacat psihic, gestul său primind apoi aparenţa unui act de onoare.
S-ar pute ca unii să mă acuze că nu am încredere în Justiţie şi că instig şi pe alţii la această atitudine. Acestora eu le răspund că, atunci când în România nu vom mai auzi zilnic de judecători condamnaţi pentru mită sau şantaj, atunci şi încrederea mea în Justiţia Română va spori în mod semnificativ.   

*

O a doua problemă importantă este aceea a reprezentării României la Bruxelles. Este o problemă pe  care nu o avem numai noi, România. A mai avut-o şi Polonia, în urmă cu vreo doi-trei ani. Şi în Polonia a existat disputa: cine să reprezinte ţara la Bruxelles, preşedintele sau premierul? Polonezii au tranşat lucrurile în sensul ca la întrunirile europene Polonia să fie reprezentată de premier. Argumetele au fost  două la număr. (1) La aceste întruniri se discută probleme care privesc guvernul, nu Preşedenţia. Şi (2) o ţară membră UE nu se poate raporta la restul UE ca la o entitate naţională străină, deci nu se pune problemea ca ţara să fie reprezentată în interiorul UE de către şeful statului, aşa cum este ea reprezentată în exterior, în raport cu ţări nemembre UE. După aceea, în Polonia lucrurile s-au calmat, iar ţara este reprezentată la Bruxelles de către premier şi membri ai Guvernului.
Faţă de Polonia, la noi lucrurile au stat, ca de obicei, pe dos. Cât timp a fost Băsescu preşedinte „jucător” (scriu intenţionat la timpul trecut), noi nu am avut nici premier şi nici ministru de Externe, pentru că preşedintele Băsescu a uzurpat toate prerogativele guvernamentale importante. Guvernul era condus de către fostul căpitan la beţie, prin comenzi şi înjurături zbierate la telefon, premierul Boc era cârpă de şters pe jos, iar ministrul de Externe Baconschi o marionetă de hârtie de şters pe frunte, un slugoi a cărui menire era să falsifice voturi în străinătate. De aceea Băsescu mergea el însuşi la Bruxelles în locul reprezentanţilor Guvernului, şi nimeni nu îndrăznea să zică nimic.
In sfârşit, vine Guvernul Ponta şi pune punctul pe i. Premierul Ponta cere şi primeşte mandat de la Parlament pentru participare la întrunirea de la Bruxelles, împreună cu miniştrii de resort, aşa cum este normal şi cum sunt practicile europene. Atunci preşedintele Băsescu, cu ajutorul unor lachei, îl acuză pe Ponta de plagiat, într-o revistă străină, tocmai cu scopul discreditării lui în străinătate. Nu spun aici un secret, Băsescu nu le are cu activitatea intelectuală, nu a studiat, nu a cercetat pe cont propriu, nu a ajuns la concepţii şi idei proprii şi, normal, nici nu a fost cazul să le expună în cărţi. A plagiat doar de pe undeva o poezie despre moartea mamei sale în general, în timp ce biata maică-sa încă mai trăia. Cam atât. De aceea eu cred că dl Băsescu, la fel ca şi celebrul ideolog hitlerist Goebbels, urăşte sincer personalităţile de factură intelectuală, inclusiv pe acei (pseudo)intelectuali care îl linguşesc. La întrunirile internaţionale, dl Băsescu se comporta ca un mitocan şi de aceea era privit, în cel mai bun caz, cu ironie sau indiferenţă. Puteţi să vi-l imaginaţi pe dl Băsescu la Bruxelles sau la Strasbourg, stând pe un scaun alături de o personalitate intelectuală de talie europeană, precum Andrei Marga? Deci, dl Băsescu vrea dânsul în locul lui Andrei Marga la Bruxelles, vrea să fie faţa văzută a poporului român, să ne reprezinte pe noi toţi, inclusiv pe mine care scriu şi pe dumneata care citeşti.
S-ar putea ca ideea dlui Băsescu de ataca „pe linie de plagiate” să nu fie foarte fericită. Nu ştiu dacă dl Ponta va fi dovedit că a plagiat, eu personal nu cred asta. Dar s-ar putea ca verificarea doctoratelor plagiate să se extindă şi la unele pupile ale dlui preşedinte, precum Laura Codruţa Kovesi, întâmplător procuror general al României, savanta Nutzi Udrea şi altele asemenea lor. Ca de obicei, dl Băsescu deschide din când în când, intenţionat sau din prostie, ca tot omul la beţie, câte un mic sertar din încăpătoarea ladă a Pandorei.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.