Astăzi, începând cu ora 17:00, va avea loc în Baia Mare un marş, denumit sugestiv Drumul Crucii – Cu moartea pe moarte călcând, eveniment ajuns în prezent la ediţia a noua.
Marşul este o reprezentare dramatică a Drumului Crucii parcurs de Domnul Iisus Hristos înainte de moartea Lui. Dramatizarea este realizată de un grup de credincioşi din mai multe confesiuni religioase, ca o încercare de a demonstra că în creştinism nu sunt graniţe. Personajele istorice: Iisus Hristos, soldaţii romani, Pilat din Pont, Baraba, Maria – mama lui Iisus, mironosiţele şi alte personaje, vor purta costume de epocă. Procesiunea va porni de la Biserica “Sfinţii 12 Apostoli” (de la Dalia) şi va urma traseul pe Bulevardul Traian până în Parcul Mara, unde va avea loc scena Răstignirii. La invitaţia unor biserici din ţară, anul acesta ”Drumul Crucii” se va derula în Baia Mare – 9 aprilie de la ora 17, plecare de la Biserica “Sfinţii 12 Apostoli, Făget (Tm) – 10 aprilie de la ora 12, plecare din Parcul Central, Lugoj – 10 aprilie de la ora 17 – Casa de Cultură, Pitești – 11 aprilie, București – 12, 13 aprilie. Anul acesta, pentru prima oară, vom fi prezenți pentru o reprezentație în cadrul Penitenciarului Baia Mare. Procesiunea de la Penitenciar va fi în data de 9 aprilie, de la ora 10 am.
"În preajma Sărbătorilor de Paşti (acum 10 ani) eram la Bucureşti la o expoziţie de ceramică. Cu cât se apropiau sărbătorile, se accelera ritmul alergării cumpărătorilor. Oferte de tot felul îţi furau ochii. M-am oprit o clipă şi gândul care mi-a venit a fost dacă asta e tot ce facem noi când vin Paştele. Cum am reacţiona dacă L-am vedea pe Iisus Hristos purtându-şi crucea chiar pe străzile noastre? Am fi oare atunci dispuşi să ne oprim câteva clipe, să medităm la esenţa Sărbătorilor Pascale? Cum ar fi posibil să aducem în realitate această istorie, pe care cu toţii o cunoaştem, dar care în ultima vreme este tot mai diluată? Ca răspuns am fost inspirat cu/de o imagine, pe care o vedeam foarte clar în mintea mea: se contura puternic imaginea lui Iisus ducându-Şi crucea, înconjurat de soldaţi pe străzile asfaltate. Pentru moment am văzut o frântură din agonia Lui transpusă în zilele noastre. Am fost provocat atunci să fac tot ce pot, pentru ca această aducere aminte renască în zilele noastre, în memoria omului modern. Primul pas l-am făcut în 2004, când împreună cu un grup de prieteni am pus în scenă pe străzile Băii Mari, evenimentele care au precedat moartea lui Iisus Hristos pe cruce. Am văzut atunci că oamenii chiar se opresc din alergarea lor câteva minute, pentru a onora ceea ce Domnul Iisus a făcut pentru noi toţi. Sigur că noi nu eram decât o reflectare palidă a ceea ce a suferit Iisus, dar cu fiecare an, prin continuitate, prin idei noi care completează şirul evenimentelor, prin creşterea numărului de actori amatori implicaţi, prin caracterul interconfesional, prin sprijinul autorităţilor, prin atenţia pe care ne-o acordă presa, deci prin harul Celui de Sus, ne apropiem de ţelul de a aduce în contemporan într-un mod cât mai accesibil, istoria morţii Fiului lui Dumnezeu pe cruce. În anii care au urmat, credincioşi din alte oraşe ne-au chemat cu mare drag să organizăm şi pe străzile lor Drumul Crucii. Deşi suntem limitaţi de distanţa dintre oraşe şi de faptul că o astfel de acţiune poate fi relevantă numai în Săptămâna Patimilor, suntem prezenţi (cu o singură excepție) cu regularitate în Baia Mare. Apoi, anul acesta ne vom întoarce în Lugoj și Pitești și vom fi prezenți pentru prima oară în Făget (Tm), Râmnicu Vâlcea și București.Cred că această dramatizare este importantă din două perspective: pentru comunitate creează cadrul pentru sărbătorirea învierii Domnului Iisus Hristos, iar pentru fiecare dintre noi poate fi premisa înţelegerii scopului lui Dumnezeu pentru noi, aşa cum reiese din Evanghelia după Ioan capitolul 3, versetul 16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veșnică.”. Aceasta este o declaraţie pe care nu putem să o luăm decât foarte personal şi eu ştiu că Dumnezeu mă iubeşte atât de mult, încât toată vina mea, greşelile, păcatele mele le-a pus asupra Singurului care le putea purta şi achita. 100% om si 100% Dumnezeu, Iisus Hristos. El era singurul în stare să plătească în locul meu. Şi asta mă aduce în faţa întrebării: ce fac eu în legătură cu acest sacrificiu? Mă întorc la ale mele, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Sau Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru harul pe care mi-l face rezolvând chiar El conflictul între mine şi Dumnezeu şi mă identific cu jertfa lui Iisus Hristos la cruce, pentru ca păcatele mele să fie efectiv iertate, să ştiu că eu personal m-am împăcat cu Dumnezeu, să fiu acceptat de Tatăl ca frate mai mic al lui Iisus, să am nădejdea vieţii veşnice?", menţionează organizatorul evenimentului într-un comunicat de presă.
Lasa un raspuns