Titlul acestui material este o parafrază la ”Singurătatea alergătorului de cursă lungă”, titlul nuvelei lui Alan Sillitoe, publicată în 1959, una care a primit premiul Hawthornden pentru literatură. Și care a fost ecranizată trei ani mai târziu, actorul Tom Courtenay, protagonist al peliculei, obținând un premiu Bafta.
În acest material însă nu e vorba nici despre literatură, nici despre cinematografie, ci despre fotbal. Domenii cu totul diferite, iar cei mai scorțoși dintre noi ar putea strâmba din nas la astfel de alăturări, pe care le-ar putea considera cumva – delicat zis – nelalocul lor. Au însă un punct comun aceste crâmpeie ale vieții, și anume emoția, sentimentul că viața în sine e un carusel al urcușurilor și al coborâșurilor, al tristeților și al bucuriilor. Și în literatură, și prin filme, și în fotbal.
CFR Cluj s-a calificat în așa-numita ”primăvară europeană”, clasându-se pe locul 2 într-o grupă de Conference League în care le-a avut ca adversare pe Sivasspor, Slavia Praga și Ballkani. În meciul decisiv, din Gruia, CFR a învins, ieri, gruparea din Kosovo, Ballkani, cu 1-0. O performanță calificarea, de apreciat pentru fotbalul nostru tot mai zgârcit în ceea ce privește scosul capului în lume.
În meciul cu Ballkani, la 1-0 pentru CFR, căpitanul ”feroviarilor”, Ciprian Deac (foto, în prim-plan), a ratat un penalty de două ori (a doua oară întrucât arbitrul a dictat repetarea lui). Un moment complicat, care ar fi putut să înfunde echipa din Gruia. Greu de imaginat ce va fi fost în sufletul lui Deac. Însă el a strâns din dinți și a jucat în continuare, fără să se simtă că i s-ar fi turnat plumb în ghete. Cam asta ar însemna, în cuvinte puține, ambiția unui alergător de cursă lungă. Care atunci când îi e greu, în loc să se lase chinuit de nereușitele de moment, o ia îndată de la capăt. E o pildă care ar putea fi luată în seamă. De mulți.
Sursa foto: CFR Cluj / Facebook
Lasa un raspuns