N-avem noi un nivel de trai mătăsos ori cu dantelă, în schimb avem găinari cu ghiotura (a nu se ofensa cotcodăcitoarele care muncesc cinstit zilnic, ouând). Câteva exemple simple, dezarmante și enervante în aceeași măsură, simțite pe pielea personală:
- Un drum cu un taxi prin Baia Mare. La finalul cursei ceasul arăta, negru pe cadran, 8,3 lei. ”9 lei”, zice taximetristul, ferm, înfigându-ți în vintre senzația că ai fi un coate-goale, un mațe-fripte dacă ți-ai îngădui să-l întrebi de ce rotunjește el prețul pe banii tăi. Mi-a fost ciudă, recunosc, că nu am avut 8,3 lei în monede de câte un ban, să-l las să numere până la următoarea aselenizare. Am să încerc să fiu prevăzător pe viitor.
- Tot în Baia Mare, la ieșirea dintr-un supermarket, o cucoană între două vârste ratate ce părea a avea ștaif de Craica zice, în nădejdea de a ciuguli o monedă de 50 de bani: ”Dă mie coșul după ce-l golești”. Nu i-am dat coșul, în schimb i-am auzit binecuvântarea mormăită: ”Nu ți-ar da dumniezo sănătate!”. Ba pe-a mă-tii, era să-i mormăi, la rându-mi, dar n-am vrut să-i stârnesc și mai mult lirismul, să mă cufunde în el.
- Un mirobolant conducător de mașină de la o firmă de curierat. Vine, aduce pachetul comandat. Când e să plătești zice că nu are restul potrivit, așa că rotunjește cu vreo 2,7 lei (în plus, de bună seamă). O spune deloc stânjenit, cu un zâmbet ștrengăresc, de genul ”Lasă, bre, te uiți și tu la niște mărunțiș, acolo, păi ce facem, cum să propășească țara asta?!”.
Când ai de-a face aproape zilnic cu astfel de întâmplări de prăsilă desenate de ciugulitori de nervi și de bani îți vine să îți iei câmpii și să ți-i duci în munți. Am ajuns o țară tristă din pricină că școala șperțului, a ciubucului, a tupeului a surclasat școala bunei-cuviințe.
Lasa un raspuns