În perioada 1990 – 2006 nu s-au desfășurat activități astronomice sau educaționale la observatorul Planetariului Baia Mare, au fost holul principal (unde se puteau organiza expoziții), sau zona de acces în cupola planetariului și biroul muzeografului (sau muzeografilor, atunci când au fost doi). În această perioadă de 15 ani, așa-numitul complex astronomic s-a transformat, prin reducție, într-un compartiment izolat fonic și simbolic, al Muzeului Județean Maramureș.
În perioada 1990 – 2006, planetariul din Baia Mare, a găzduit prima televiziune privată din România. În turnul observatorului era studioul radio, în rotondă -jos- secretariatul și/sau o sală de primire, în holul lung al observatorului erau birourile redactorilor, în fosta camera solară (actualmente sala multifuncțională Găvrilă Tomoiagă) funcționa studio-ul(urile) de filmări, camera tehnică de transmisie era deasupra, unul dintre cele două birouri administrative aparținea directorului sau patronului și … timp de 15 ani din ”interesanta” istorie de 55 de ani a planetariului băimărean, timpul nu a mai curs aproape deloc, sau s-a scurs … altfel. Ei bine, se poate spune că în acele vremuri, planetariul băimărean a avut propria sa televiziune! Reținem și că poarta 2, sau intrarea din holul care duce la observator, a fost generată de activitatea instituției media.
Vedem în dreapta jos a fotografiei, în construcție, un fel de ”Museum Cafè”, un loc de servit gustări și nu numai. În stânga, printre arborii mărturisitori ai ”erei de aur”, vedem instalația de antenă parabolică (receiverul a rămas pe poziție, în vârful ”bățului” până în 2019, când a fost răpus în nămeții de zăpadă). Balta de pe acoperișul planetariului și zidăria observatorului, trecută, parcă, prin vrajba revoluției, spun povești lămuritoare despre unul dintre primele parteneriate de tip public-privat din România.
Curtea este fascinantă. Se văd arborii cu trunchiurile văruite ca la unitatea militară și o mulțime degajată de persoane care, poate, asistau la un eveniment … media. În rest, cabluri, fire … ca în democrație: nu mai coboară funicularul, ci semnalul tv … O realitate nouă, așteptări, speranțe, aspirații, toate purtate în sunet cristalin și culoarea cristobalitului, de râul Săsar.
Lasa un raspuns