Obiecte cu poveste de la Muzeu: Oala capodoperă de meșter din 1715

Obiectul cu poveste în luna februarie la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș este oala, „capodoperă de meșter”, numită de către specialiști deoarece a fost proba de examen pentru o calfă pentru a accede la titlul de meșter.

Ceea ce o face deosebit de importantă este faptul că sigiliul pe care îl poartă este considerat cel mai vechi al breslei și este cunoscut, din păcate, doar din amprente sigilare. O amprentă sigilară se află pe un document și este imprimată în ceara cu care a fost parafat documentul și se pare că nu este foarte clară amprenta, dar se poate citi clar inscripția cu anul 1715. A doua amprentă se află pe vasul din fața dumneavoastră, este lizibilă în totalitate și putem vedea: pieptenele olarului – instrumentul cu ajutorul căruia olarul dădea formă vasului, îl finisa și eventual, dacă dorea, putea desene în lutul moale; ulciorul – piesă ceramică obligatorie pentru examenul de obținere a titlului de meșter și inscripția care conține anul 1715. Aceeași amprentă se găsește și pe un vas aflat în colecțiile Muzeului de Istorie și Arheologie din Baia Mare, dar unde putem vedea clar doar imaginea centrală, inscripția fiind ilizibilă.

În acest moment piesa face parte din patrimoniul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară și este inclusă în tezaurul României.

Centrul ceramic Baia Mare este unul dintre cele mai importante centre ceramice din nord-vestul Transilvaniei. Este atestat documentar în secolul al XVI-lea, dar săpăturile arheologice împinge datarea centrului mult mai devreme, chiar de la atestarea documentară a orașului – 1327. Documentele vremii ne vorbesc despre o breaslă a olarilor bine închegată cu un statut și reguli de comportare a meșterilor, calfelor și ucenicilor stabilite cu claritate. „Primul document care vorbeşte despre olarii băimăreni atestă faptul că între anii 1569-1572, aceştia, numiţi magister figuli, se organizează în breaslă, conducerea oraşului întărindu-le statutul.” (după Janeta Ciocan – Centrul ceramic Baia Mare/monografie) Olarii băimăreni, numiți în documente „magister figuli”, aveau chiar un reprezentant în conducerea orașului.

Statutele breslei olarilor dau informații importante și despre categoriile de vase produse în acest centru, unele dintre ele constituind proba de examen pentru obținerea titlului de calfă și mai apoi de meșter. Documentele ne spun că pentru a deveni meșter tinerii trebuiau „să fie cinstiţi, blânzi şi să execute următoarele lucrări: „o oală veche de fiert de trei găleţi, un ulcior cu gura îngustă de două găleţi, un vas de mărimea unei găleţi pentru seminţe, o farfurie veche”. După cum se poate observa vasele aveau capacităţi destul de mari. Ştiut fiind că în Transilvania se folosea „pinta”, măsură de origine franco italiană, egală cu 1,51 litri, că aceasta însemna a cincea parte dintr-o găleată, putem calcula capacitatea vaselor despre care ne vorbesc documentele: {1,51 litri * 5 = 7,55 litri (o găleată); 7,55 litri * 2 = 15,1 litri (două găleţi); 7,55 * 3 = 22,65 litri (trei găleţi )}.

 

 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.