Tradițiile și obiceiurile de Înviere sunt cunoscute și respectate de o mulțime de oameni încă din timpuri străvechi, însă nu același lucru se poate spune despre obiceiurile din cea de-a doua zi de Paște, care nu sunt cunoscute de toată lumea.
În zilele de Paște existau interdicții aspre, încă din moși strămoși: în prima zi nu era permisă plecarea din sat, nu se mătura prin casă, nu se pregătea mâncare iar masa de Paște nu se ridica timp de trei zile. Astăzi, în a doua zi de Paște, se obișnuiește ca finii să se ducă în vizită la nași, cu colaci, pască și ouă roșii, iar copiii merg la părinți. Nasii trebuie să îi ospăteze pe fini, tradiția spunând că aceștia mergeau împreună la hora satului.
Așadar, lunea, feciorii stropeau cu apa fetele din sat, iar marțea fetele îi udau pe feciori. Obiceiul s-a păstrat și acum, iar tradiția de a stropi cu parfum rudele și prietenii vizitați a doua zi de Paște este o reminiscență târzie și „emancipata” a acestei datini.
În zilele noastre, bărbații obișnuiesc să ude doamnele și domnișoare cu parfum, dar nu întotdeauna a fost așa. În trecut, stropitul se făcea cu apă proaspătă din fântână, iar povestea acestui obicei este cu mult mai frumoasă:
Se spune că, într-o zi, o fată creștină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână, care dorea să le cumpere și au început să povestească. Din vorbă în vorbă, fata creștină i-a explicat celeilalte despre credinta în Dumnezeu, despre binele creștin și a îndemnat-o să se creștineze.
Lasa un raspuns